Acum ceva vreme, reporterul Marius Zamfir de TVR l-a bătut pe editorul Radu Gafta. Acesta a ajuns pe prima pagină a ziarelor cu fața tumefiată. Zamfir s-a enervat că îi fusese scos numele unei bănci dintr-o știre. Între timp, TVR a făcut o anchetă și a aplicat o sancțiune: Zamfir a primit 10% reducere din salariu. Da, ați înțeles bine: un tip îl bate pe altul la serviciu și, în loc să fie dat afară, i se taie 10% din salariu.
Ca să înțelegeți de ce acest deznodământ, trebuie să știți că Zamfir e din gașca de reporteri uitați de lume prin TVR, corespondent la guvern. Gafta e dintre cei aduși prin concurs care au încercat să schimbe televiziunea publică, până la recenta contra-revoluție. Mă gândesc că Alexandru Sassu, omul responsabil cu imaginea la PSD, momentan delegat la TVR, găsește că Zamfir e mai simpatic. Așa că noua șefă de la direcția știri l-a demis pe Gafta de la jurnalul principal și l-a promovat pe Zamfir în funcția de editor.
Ce înțelegem de aici? Că la TVR ești promovat dacă umfli fața unui coleg. Aviz angajaților: dacă vreți să fiți promovați, data viitoare când vă întâlniți cu Sassu pe hol, puteți să-i dați un pumn în gură. Potrivit regulilor stabilite chiar de el, veți fi amendați cu 10% din salariu, dar aveți șansă de promovare. Eu așa raționez, că la faptă similară se aplică pedeapsă similară. Doar nu o fi fața lui Sassu mai valoroasă decât fața lui Gafta.
România e țara unde bătăușii de bine sunt promovați. Așa cum este țara unde nulitățile de bine ajung șefi la Parlament. Șeful Camerei Deputaților are o problemă cu modul în care își numește Bush ambasadorii. Spune Bogdan Olteanu că în România o asemenea practică ar fi considerată corupție. În concluzie, din cauză că e America atât de coruptă, Parlamentul României poate vota legi prin care procurorilor li se cere să-i anunțe pe infractori când îi ascultă. Olteanu nici nu și-a cerut scuze nici nu și-a dat demisia, partidul îl ține în brațe, mândru de replica sa cu ”în România o asemenea practică ar fi considerată corupție”. Doar se știe ce țară curată este România și ce tradiție are în acest sens, încă de pe vremea când corupți ca Washington și Lincoln își numeau ambasadori politici, cum ar fi de pildă Benjamin Franklin – un politruc trimis ambasador la Paris, tocmai bun de criticat de o somitate ca Bogdan Olteanu. Altfel ideea că Taubman a făcut acele declarații la închiderea unui program în care americanii ne-au dat bani să ne reformăm inclusiv justiția nu le-a trecut prin cap iubitorilor de suveranitate națională necondiționată și absolută, de la Gheorghe Funar și Ion Iliescu la Dan Pavel și Zoe Petre. Adică americanii ne dau bani, noi decidem în mod suveran să îi luăm, dar să ne mai lase cu sfaturile.
Așa cum UE ne dă bani pentru reforma justiției, ne primește înăuntru cu condiția să luptăm cu corupția, dar ministrul Chiuariu spune că tocmai UE ne împiedică să luptăm cu… corupția. Adică, înțelegeți dumneavoastră stimați cititori, România e acea țară care se lupta de zor cu corupția, în frunte cu Năstase, Mitrea și restul găștii, dar am fost deranjați de Comisia Europeană. Ba chiar ne-a trimis-o pe cap pe Macovei ca să blocheze eforturile acestor anticorupți frenetici. Noroc că ne-am prins la timp și am pus o altă somitate internațională, Tudor Chiuariu, la ministerul Justiției.
Cel mai trist nu e faptul în sine că Zamfir fericește poporul la TVR, că Olteanu conduce Parlamentul și Chiuariu se ia în serios când se joacă de-a ministrul. În fond, orice sistem de promovare dă rateuri și te poți trezi cu nulități care și-au atins prea repede pragul de incompetență. Dar într-un sistem funcțional, nulitățile mai sunt și trase pe dreapta. La noi, nulitățile sunt înșurubate în scaun, pentru că sunt ”pe linie”.
