Tânărul bogat

Ultima duminică a lunii lui gustar de anul acesta ne-a prilejuit o (re)întâlnire cu Tânărul bogat (Matei 19, 16-26), cel care împlinise toate poruncile, dar care s-a întristat când a aflat că, pentru a fi desăvârșit, trebuie să-și vândă averea, să o dea săracilor și să urmeze lui Hristos. Iată, ni se spune limpede că împlinirea poruncilor este bună, dar că acest lucru, în sine, nu este de ajuns. Dincolo de porunci, este iubirea față de Persoana lui Hristos.
Legea este doar călăuză spre Hristos (Galateni, 3, 24), nu scop în sine. Când vrei să mergi în pelerinaj la Locurile Sfinte, nu te oprești în avionul care te duce până în Israel. Închipuiți-vă un pelerin care ar rămâne în acel mijloc de transport, odată ce acesta a aterizat, spre exemplu, în aeroportul Ben Gurion, considerând că și-a atins ținta. Și comparați-l cu cel care se dă jos și-și continuă călătoria până ajunge la sfântul mormânt. Care dintre cei doi este pelerin până la capăt? Așa și noi, când ne tot concentrăm doar pe împlinirea poruncilor, fără a ne ridica privirea la Hristos Domnul – Cel pe Care Îl întâlnim prin mijlocirea celor poruncite nouă de Dumnezeu -, suntem tot atât de caraghioși precum pelerinul care stă în avion, pe aeroport, și i se pare că zboară în înaltul cerului. Este și imaginea celui ce insistă pe împlinirea aspectului formal al spovedaniei – cu pregătire, cu evaluare, cu mărturisirea tuturor păcatelor etc. -, dar care pierde din vedere că acolo, sub epitrahil, se întâlnește cu Însuși Dumnezeu.
Tânărul (dregătorul) bogat Îl numește pe Învățătorul din fața sa (căci așa era considerat Mântuitorul de mulți dintre evreii de atunci) ca fiind „bun”. Iar Iisus îi replică: „De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viață, păzește poruncile”(Mt. 19. 17). Așadar, ca să intri în viață, trebuiesă păzești poruncile. Dar asta nu a fost de ajuns nici atunci, nu e de ajuns nici acum – adică asta nu este desăvârșirea! Trebuie să urmezi cu totul lui Hristos, să te hrănești din prezența Lui. Iar ca să guști Viața, trebuie să te și împărtășești din sfintele taine. Nu degeaba se cântă, în momentul cuminecării, și versetul: „Gustați și vedeți că bun este Domnul” (Psalmi 33, 8). Dumnezeu ne cheamă să ne încredințăm de bunătatea Sa; pe gustatelea!
(pr. Constantin STURZU, Doxologia)