Strănut. Sunt fornăit. Mă doare capul. Am sau n-am gripă porcină? Dacă mă duc la spital, nu-i exclus să mă bage la izolare. Dacă rămân acasă, te pomenești că dau ortul popii, ba-i mai molipsesc și pe cei din jur, așa că întrebarea leninistă revine la ordinea zilei: „ce-i de făcut?”
Ca întotdeauna când suntem la ananghie și la orizont se întrevăd primejdii naționale, statul se simte dator să gândească pentru noi și să acționeze în consecință – ceea ce, desigur, induce nației un sentiment tonic și optimist: suntem ocrotiți, hai la bal, nu la spital! Destul de bâlbâită și cu inacceptabile ingerințe politice, reacția românească a fost, ca să zic așa, conformă. Dar cum orice reacție are parte, legic, și de o contra-reacție, rămâne să ne întrebăm de ce românilor li se prezintă până la sastisire doar poziția oficială, păstrându-se suspectă tăcere asupra celuilalt punct de vedere.
Dacă, la Referendum, statul îți sugerează ilicit răspunsul, măcar ai posibilitatea să ștampilezi care rubrică vrei. În cazul gripei porcine, doar atât, dixit: primejdie globală, alertă națională, cetățean, treci la vaccinare! O s-o facem, desigur, mulțumind din inimă guvernului, fără a uita, totuși, că o campanie similară (gripa aviară) a avut ca principal efect… secundar căpătuirea unor șmecheri care stropeau cu apă chioară roțile mașinilor și băgau de vii rațele gospodarilor în saci.
Existând temei de suspiciune, să dăm o raită prin gazetele altora. Certificatul de naștere al bolii n-a fost emis în Mexic, ci pe teritoriul USA, în tabăra militară Fort Dix, unde, în 1976, soldatul David Lewis a murit din pricina gripei porcine. A fost, de altfel, singura victimă. Virusul era asemănător, dar nu identic cu cel care, imediat după primul război mondial, a ucis jumătate de milion de americani. După moartea lui Lewis, statul s-a arătat dispus să investească 135 milioane de dolari (enorm, pentru acea vreme) spre imunizarea întregii populații – acțiune inclusă, de altfel, în campania electorală a președintelui Ford. Epidemia cu un singur decedat pare să fi fost învinsă, dar vaccinarea a trebuit întreruptă din pricina efectelor secundare ale serului, căruia i s-au atribuit boli neurologice rare și alte consecințe la fel de severe. Unii nu s-au sfiit să caracterizeze întreaga campanie drept o „scamatorie politică” menită să aducă mari beneficii companiilor producătoare de medicamente. Au trecut mai bine de 30 de ani, tehnologia a avansat enorm și noul vaccin pare a exclude reacțiile alergice și efectele secundare.
Deci, hai cu încredere la vaccinare! Ba nicidecum! – strigă alții. Virusul gripei porcine ar fi fost creat cu premeditare, în laborator, printr-o sinteză între virusul gripei spaniole din 1918 și tulpina gripei aviare. Mortalitatea, în cazul gripei porcine, este mai scăzută chiar decât în cazul gripei obișnuite! („Times”) Vaccinul ar provoca mutații genetice, oncogeneză și sindromul Guillain-Barré (paralizii), agravează astmul etc. etc. Brrr! Nu cumva riscurile vaccinării sunt mai mari decât beneficiile? În 1918-1919, pe timpul gripei aviare spaniole, de murit au murit… vaccinații, ceilalți, scăpând cu bine! Apoi, există și alte remedii, despre care deocamdată… se tace. În primul rând, cura cu vitamina D, recomandată de cercetători americani și englezi, „nutrientul miraculos” care activează sistemul imunitar.
Chinezii anunță și ei remedii, cică, la fel de miraculoase: medicamentul tradițional „No2 Cold Medicine” ar răpune gripa porcină în numai trei zile. Cum era de așteptat, intră în scenă și bășcălia: alt tratament „naturist” propune rețeta strămoșească „100 gr. zahăr, 5 gr. piper boabe, 1 litru țuică naturală; se recomandă tratamentul în grup.” Pe internet circulă „Le chanson de Tamiflu”, pe melodia „Mexico, Mexico!”, care ironizează săltăreț paranoia generalizată: „Dans les compagnies aèrienne / On devient déjà parano!” Alt site, după ce informează că vaccinul a fost aprobat, îi arată prezumtivele afecte secundare: apare (prin trucaj fotografic) omul-porc, cu figurile unor politicieni în vogă.
Iar noi, ce vom face? Desigur, ne vom vaccina. Dar nu din obligație, ci numai și numai ca rezultat al hotărârii proprii.
