Groapa n-a mai cunoscut asemenea exprimări suculente de pe vremea romanului omonim al lui Eugen Barbu, mai ales că impulsul pentru scrierea acestuia i-a fost dat autorului de o frizerie veche din zona Ștefan cel Mare. Toate se leagă, totul are legătură cu orice. Dinamo urlă ca din gură de șarpe pentru că este supusă la rele tratamente. Un arbitru, ca și un profesor, are un mod propriu de a judeca situațiile. Poate să mai închidă ochii, adică să mai dea loazelor o șansă, după cum poate fi sever cu asupra de măsură. Important este să păstreze linia. Crăciunescu jr. a judecat la fel de aspru acțiunile celor doi „câini” și i-a ejectat cu sânge rece. Se putea mai multă flexibilitate? Probabil, dar nicăieri nu se pomenește asta în regulament. Nici un arbitru nu poate fi penalizat fiindcă a aplicat drastic canoanele. Dinamo greșește când pretinde îngăduință doar pentru că se numește Dinamo. Sau pentru că a fost gazdă. Dacă unii mai slabi de înger mai închid ochii la intrările golănești de teama acutelor lui Borcea & Co, nu înseamnă că asta devine regulă. Tocmai excepția lui Crăciunescu ar trebui să devină regulă, și nu numai pentru „ortopezii” de la Dinamo, ci pentru toți rupătorii din fotbal.
Am citit sau ascultat păreri care îi acordă lui Tamaș prezumția lipsei de intenție pentru călcarea adversarului. Eu aș zice că, dimpotrivă, cam toate acțiunile sale care provoacă un prejudiciu au asigurate circumstanțe agravante. Gabriel Tamaș este unul dintre cei care, cel puțin până la un punct, sunt răsplătiți de viață cu o discrepanță evidentă față de cât oferă. De aici și senzația că totul li se cuvine, totul li se permite. Nu întâmplător aceștia prezintă carențe educaționale coroborate cu o lipsă acută de cărți (și-o cotă de inconștiență ca-n unele hărți, cum ar spune un arhitect-cantautor). Știu că lectura, importantă în formarea unui caracter, nu este obligatorie pentru fotbaliști, dar unii dintre ei au putut învăța de la părinții lor, suflete simple, ce înseamnă cuvântul respect. Suficient pentru a nu lăsa în urmă dâre urât mirositoare precum acel episod de la Grădina Botanică din Cluj. Așa că gestul recent lui Tamaș, de a-l călca pe un anonim de la o nou promovată, se înscrie în linia lui obișnuită. Pentru tupeul de a se ține scai de el, i-a arătat cine e șeful, pedepsindu-l. Involuntar, desigur, așa cum dezvolta reflexe un alt câine, cel al lui Pavlov. Care știți ce a făcut după ce i-a murit câinele? A continuat să-i ducă de mâncare…
