Afacerea ar trebui să se numească „Năstase” și nu „mătușa Tamara”. În joc este capul fostului premier și fost președinte PSD, una și aceeași persoană. În situația complicată de la vârful PSD de după congres, chestiunea pică prost. Pică prost pentru că nu a fost reglementată politic. Va fi probabil, dar ca urmare a unui scandal de presă. Pică prost pentru unii, dar bine pentru alții, care vor beneficia de marginalizarea, cel puțin pentru o vreme, a ex-premierului. Totuși, raportul de forțe din partid începe să încline de ceva vreme de partea lui Geoană, susținut de Rus și de grupul de la Cluj, dar și de Mitrea, care controlează multe organizații din sud. Geoană, Năstase, Mitrea, Rus, Iliescu sunt figurile de prim-plan, care își dispută influența în fostul partid de guvernământ. Alte figuri au pierdut din vizibilitate, Hrebenciuc și Dan Ioan Popescu. Ostilitățile au fost amânate până în 2007, la congres, înainte de alegerile din 2008, când multe se vor tranșa. De pildă, dacă Ion Iliescu mai are un viitor în partid, și dacă Geoană va fi confirmat în funcție, ceea ce va însemna că el devine vrând-nevrând adevăratul lider al PSD. Totuși, și Consiliul Național de la începutul anului își propusese să rezolve câteva chestiuni. De pildă, cea a mandatului de doi sau patru ani pentru președinte. Dar reforma internă a fost amânată, cu gândul că în 2007 se vor face modificările de statut, vor fi trimiși la plimbare unii și înălțați în grad alții. Asta pentru a pregăti PSD pentru campania electorală și a-i da o față comercială. Integrarea în UE pune chestiunea unei stângi veritabile, a unui partid modern, care să corespundă unor minime cerințe de transparență, democrație internă, modernitate. Or, până acum PSD rămâne un partid oligarhic, unde afacerile se amestecă masiv cu politica, și mai ales cu banii publici. Corupția este endemică și guvernarea 2000/2004 a probat acest lucru. PSD a pierdut alegerile din cauza imaginii sale de partid corupt.
Sigur, corupție fără corupți nu există și, încet, încet, prea încet aș spune, apar dosarele la Parchet. Mai harnică este presa, care a înșfăcat câteva nume despre care, de altfel, a scris mult în ultimii ani și le înfățișează cititorilor. Năstase este acum în mijlocul unui asemenea scandal generat de propria sa declarație de avere. Parchetul nu s-a sesizat, dar presa da. A pus sub semnul întrebării existența mătușii cu pricina, a investigat modul ei de viață, veniturile, și a descoperit lucruri care nu se potrivesc deloc. O femeie putred de bogată care trăiește modest într-un sărăcăcios apartament de bloc, undeva în București, nu într-un cartier de lux, nu vine prea bine. Povestea nu se leagă deloc. Presa are motive să creadă că afacerea e cusută cu ață albă, și că avem de-a face cu o stratagemă care vrea să justifice bunuri pe care altfel Năstase nu le poate justifica. Mulți politicieni au recurs la ea, listele încep să fie publicate. O să asistăm la o vânătoare de mătuși, unchi, nepoți, cumnați, soacre? Om vedea. O altă chestiune uitată este esențială. Nu se întreabă nimic despre averile depozitate în străinătate. E vorba de conturi secrete, de proprietăți, terenuri, apartamente, firme etc. Problema lui Năstase a fost cum să probeze dobândirea unor bunuri aflate în România, pentru că ele erau depistabile la un control. Dar o vrăbiuță indiscretă ne ciripește despre metoda unora de a-și masca marile averi acumulate în bănci elvețiene, englezești și în paradisuri fiscale. E și cazul Năstase? Nu știm, întrebam. Dar Parchetul ar trebui să scotocească, să verifice circuitul banilor, tranzacțiile importante etc. și să dea un răspuns. Cine este nevinovat e în regulă, bravo lui. Cine se face însă vinovat de asemenea mașinațiuni să plătească. Un politician îmi mărturisea odată că ar trebui să fie nebun să își țină banii în România. Nu mă miră. Obținuse averea oneros, învârtise multe afaceri cu diferite guverne, corupsese diferite mărimi administrative și știa în ce mediu vulnerabil trăiește. Poate că o dată cu „mătușa Tamara”, aceste întrebări și le va pune și cine trebuie. Sunt destui, cred, care așteaptă neliniștiți să fie întrebați ce și cum despre averi ascunse peste mări și țări.
