Talentul românilor și closetul turcesc

Pe mine mă cam deranjează sloganurile astea care susțin sus și tare că poporul nostru e mai cu moț ca altele. Că e mai talentat, că e mai creativ, că e dăruit de zei cu amândouă mâinile. Că, fără el, planeta n-ar mai ști pe unde să se învârtă și ar sta încremenită ca proasta în loc. Că dăm lumii cei mai mari artiști, dar și cei mai mari sportivi, ca să nu mai vorbim de oameni de știință. Că geniile pe care le avem plutesc în bancuri, ca sardelele în ocean, atâta sunt de multe.
Eu cred că teoria asta trebuie lăsată baltă, o dată pentru totdeauna. Dacă aș fi cârcotaș, aș aminti că nici podoaba de aur Nobel, nici podoaba Oscar n-a fost prinsă vreodată în piept de vreun român. Ci doar de câțiva cetățeni străini de origine română, plecați de aici cândva, ceea ce nu e câtuși de puțin același lucru.
Avem, într-adevăr, unii artiști și inventatori de valoare în țara asta, nimeni nu contestă. Dar toate popoarele au. Nu spunea un filozof că „poporul este ocolul pe care-l face Dumnezeu pentru a ajunge la două-trei genii?” Să fim cuminți și modești. Chiar dacă îl avem pe Petrache Poenaru, care s-a scărpinat în fund până a inventat stiloul. Chiar dacă îl avem pe dezaxatul profesor Nicolae Paulescu, care cică a găsit primul insulina, dar nu a luat premiul Nobel pentru ea, de invidioasă ce e lumea.
În loc să ne dăm mari genii artistice și științifice, mai bine pentru noi ar fi dacă ne-am strădui ceva mai mult ca neamul nostru să fie mai civilizat. Zău așa. Să fie mai intim cu săpunul și cu pasta de dinți, să se poarte mai atent cu râurile și cu ramul.
Iar apropo de civilizație și de talentul de inventator al poporului român, am auzit în Grecia o glumă bună. Se spunea că nu turcii au inventat closetul turcesc. Cică românii au fost cei care au inventat closetul turcesc. Iar turcii au inventat numai gaura din mijlocul acestui closet căruia îi zice turcesc.