Taina Spovedaniei

– Am pășit în Postul Crăciunului, perioadă de rugăciune, de spovedanie, de împărtășanie
– Orice întoarcere de pe drumul păcatului este posibilă, iar întoarcerea însoțită de căință este primită de Dumnezeu
Mântuitorul Hristos ne învață că orice întoarcere de pe drumul păcatului este posibilă și orice întoarcere însoțită de căință este primită de Dumnezeu și binecuvântată cu iertarea păcatelor (cazul fiului risipitor – Luca 15, 11-32). Am pășit în Postul Crăciunului, perioadă de rugăciune, de spovedanie, de împărtășanie pentru fiecare dintre credincioși. „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, Dumnezeu este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de toată nedreptatea“ (I Ioan 1, 8-9). De aceea, spovedania este Taina în care Dumnezeu iartă prin duhovnic păcatele credincioșilor care se căiesc sincer și se mărturisesc înaintea preotului, în cadrul slujbei specifice.
Ce este spovedania?
Această Sfântă Taină a fost anunțată de Mântuitorul Hristos înainte de Înviere prin afirmația: «Amin, grăiesc vouă (Apostolilor), oricâte veți lega pe pământ vor fi legate în cer și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer»(Matei 18,18). Apoi ea a fost instituită după Înviere prin cuvintele : „Luați Duh Sfânt cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta lor și cărora le veți ține, ținute vor fi“ (Ioan 20, 22).
– Taina Pocăinței
Spovedania se mai numește Taina Pocăinței sau a Mărturisirii. Ce trebuie să știe creștinul despre momentul în care se mărturisește: să aibă credința că Dumnezeu poate ierta orice păcat, mărturisirea să fie sinceră și completă, cu căință și recunoașterea vinovăției și să fie făcută cu hotărârea de îndreptare, iar apoi să ia în considerare canonul dat de duhovnic și să-l împlinească. Momentele Tainei sunt: căința, hotărârea de îndreptare, analizarea conștiinței, citirea molitfei, mărturisirea păcatelor, dezlegarea și canonul.
Etapele spovedaniei
1. Formula de dezlegare este: «Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu darul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine… și să-ți lase ție toate păcatele. Iar eu nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh» (Molitfelnicul ortodox).
2. Efectele Tainei sunt: iertarea păcatelor mărturisite și restabilirea comuniunii cu Dumnezeu, de care ne îndepărtează păcatul, precum și a comuniunii cu semenii și cu toată creația, ceea ce înseamnă reintrarea în starea de har.
3. Momentul spovedaniei: este obligatorie pentru adulți înainte de primirea Euharistiei, însă nu toți cei care se spovedesc se pot și împărtăși, întrucât pentru anumite păcate, credinciosul poate fi oprit de la împărtășit pentru o anumită perioadă, conform canoanelor Bisericii și aprecierii duhovnicului.
Trebuie să apelăm la Taina Spovedaniei cât mai des, ori de câte ori ne simțim sufletul împovărat, indiferent dacă putem sau nu să ne împărtășim.
Adevărata pocăință
Adevărata pocăință constă în întoarcerea la Domnul Hristos și la învățătura Evangheliei Sale, în părăsirea căilor rele și căutarea căii spre mântuire, în a fugi de calea cea largă a desfătărilor și plăcerilor lumii acesteia și a umbla pe «calea cea strâmtă … care duce la viața veșnică» (Matei 7, 14). Sfântul Ioan Damaschin ne spune că pocăința este «întoarcerea dintru cel afară de fire, la cel după fire și de la diavol la Dumnezeu, prin nevoință și osteneală».
Metanoia
– Cuvântul grecesc «metanoia» înseamnă o transformare profundă, o schimbare radicală a convingerilor, o trecere dincolo de păcat prin încetarea săvârșirii lui și un început nou de viață, un câmp nou de lucru în har și adevăr. Sensul creștin al pocăinței înseamnă așadar o neîncetată înnoire a omului, «o mutație a minții », o naștere din nou.
Cuvinte de învățătură
– Sfinții Părinți ne-au lăsat anumite cuvinte de învățătură privitoare la Taina Spovedaniei. Sf. Isaac Sirul, întrebat fiind ce este pocăința, răspunde:
„Este părăsirea celor de mai înainte și întristarea pentru ele”. Sf. Maxim Mărturisitorul spune că „este o mărturisire de mulțumire pentru binefacerile primite, mulțumire care izvorăște din lucrarea harului în cel ce crede și o mărturisire pricinuită de mustrare și certare pentru fărădelegi“. Cuviosul Teognost afirmă că „nu vom fi pedepsiți și osândiți în veacul ce va să vie pentru că am păcătuit, ci fiindcă, păcătuind, nu ne-am pocăit, nici nu ne-am întors de la calea cea rea spre Domnul“. Cuviosul Isaia Pustnicul zice: „Când va părăsi omul păcatele și se va întoarce la Dumnezeu, pocăința sa îl va naște a doua oară și-l va face om nou“. (M. E)