„Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El (Dumnezeu) este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de toată nedreptatea” (I Ioan 1, 8-9). Este Taina în care Dumnezeu iartă prin duhovnic păcatele credincioșilor care se căiesc sincer și se mărturisesc înaintea preotului, în cadrul slujbei specifice.
Această Sfântă Taină a fost anunțată de Mântuitorul Hristos înainte de Înviere prin afirmația: «Amin, grăiesc vouă (Apostolilor): oricâte veți lega pe pământ vor fi legate în cer și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer»(Matei 18,18); apoi ea a fost instituită după Înviere prin cuvintele: «Luați Duh Sfânt cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta lor și cărora le veți ține, ținute vor fi»(Ioan 20, 22).
Privitor la săvârșitorii acestei Sfinte Taine Sfântul Ioan Gură de Aur scrie în tratatul «Despre preoție»: «Preoții locuiesc pe pământ, dar dispun de cer, căci au primit o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor… căci orice hotărăsc ei jos, confirmă Dumnezeu sus… ».
Se mai numește Taina Pocăinței sau a Mărturisirii.
Condițiile mărturisirii corecte:
- să aibă credința că Dumnezeu poate ierta orice păcat;
- să fie sinceră și completă, cu căință și recunoașterea vinovăției;
- să conțină hotărârea de îndreptare, cu constatarea realității ei, de la o spovedanie la alta;
- să ia în considerare canonul dat de duhovnic și să-l împlinească.
Momentele Tainei sunt: căința, hotărârea de îndreptare, analizarea conștiinței, citirea molitfei, mărturisirea păcatelor, dezlegarea și canonul.
Formula de dezlegare este: «Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu darul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine … și să-ți lase ție toate păcatele. Iar eu nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh» (Molitfelnicul ortodox).
Efectele Tainei sunt: iertarea păcatelor mărturisite și restabilirea comuniunii cu Dumnezeu, de care ne îndepărtează păcatul, precum și a comuniunii cu semenii și cu toată creația, ceea ce înseamnă reintrarea în starea de har.
Momentul spovedaniei: este obligatorie pentru adulți înainte de primirea Euharistiei, însă nu toți cei care se spovedesc se pot și împărtăși, întrucât pentru anumite păcate, credinciosul poate fi oprit de la împărtășit pentru o anumită perioadă, conform canoanelor Bisericii și aprecierii duhovnicului.
Trebuie să apelăm la Taina Spovedaniei cât mai des, ori de câte ori ne simțim sufletul împovărat, indiferent dacă putem sau nu să ne împărtășim.
Adevărata pocăință constă în întoarcerea la Domnul Hristos și la învățătura Evangheliei Sale, în părăsirea căilor rele și căutarea căii spre mântuire, în a fugi de calea cea largă a desfătărilor și plăcerilor lumii acesteia și a umbla pe «calea cea strâmtă … care duce la viață veșnică» (Matei 7, 14).
Sfântul Ioan Damaschin ne spune că pocăința este «întoarcerea dintru cel afară de fire, la cel după fire și de la diavol la Dumnezeu, prin nevoință și osteneală».
Cuvântul grecesc «metanoia» înseamnă o transformare profundă, o schimbare radicală a convingerilor, o trecere dincolo de păcat prin încetarea săvârșirii lui și un început nou de viață, un câmp nou de lucru în har și adevăr. Sensul creștin al pocăinței înseamnă așadar o neîncetată înnoire a omului, «o mutație a minții», o naștere din nou.
Sfântul Ioan Gură de Aur pune problema păcatului și a pocăinței între limitele ușurătății de minte și ale deznădăjduirii. El spune că ușurătatea de minte duce la hotărâri ca aceea a «fiului risipitor» când a plecat de la casa părintească, iar deznădăjduirea duce la hotărâri ca aceea a lui Iuda (spânzurarea) după vinderea Mântuitorului. Fiul risipitor este un exemplu al faptului că ușurătatea de minte, dacă nu este conjugată cu deznădăjduirea, are leac, iar leacul este întoarcerea cu căință la Dumnezeu.
Bibliografie :
Noul Testament cu Psalmii, București, 1972
Pr. dr. George Remete, Dogmatica Ortodoxă, Alba-Iulia, 1996
Arhim. Ilie Cleopa, Călăuză în credința ortodoxă, Galați, 1991
Pr. Viorel Sava, Taina mărturisirii în riturile liturgice actuale, Iași,1999
