Spovedania este Taina cu cea mai mare frecvență în viața credinciosului. Pentru a fi de folos trebuie respectate însă câteva reguli minimale: statornicie la un anumit duhovnic și la o anumită biserică, pregătire prin post și rugăciune, împăcare cu semenii, mărturisire sinceră, căință smerită, împlinirea canonului.
Dintre cele șapte Sfinte Taine, rânduite de Biserică, unele sunt irepetabile (Botezul, Mirungerea, Preoția), altele se repetă, în funcție de solicitările creștinilor (Spovedania, Împărtășania, Maslul), iar Taina Căsătoriei, irepetabilă în sine, este îngăduit a se administra a doua și a treia oară, prin pogorământ, în cazuri speciale. Dintre Tainele repetabile, cea mai mare frecvență o are Spovedania, mai ales în cele patru posturi ale anului. Nu de puține ori, însă, preoții constată, pe de o parte, că mulți creștini nu au nici măcar noțiunile elementare despre această Taină, iar pe de alta, că la fel de mulți sunt influențați (și derutați) de anumite ’îndrumare’ cu extrem de multe întrebări, tipărite fără binecuvântarea Bisericii.
Tema catehezei vizează, de aceea, prezentarea unor aspecte practice, spre folosul cititorilor din rândurile creștinilor, dar și al preoților duhovnici tineri, cu experiență mai puțină.
În dialogurile noastre periodice, am constatat că cele mai sensibile întrebări adresate de credincioși, cu deosebire tineri, sunt legate de Taina Spovedaniei. Suntem întrebați mai ales despre anumite ’îndrumare’ pentru spovedanii, din care unii credincioși își notează liste interminabile de păcate, reale ori închipuite, pierzându-se în detalii nesemnificative, care consumă un timp considerabil, spre consternarea celorlalți creștini care așteaptă la rând, totodată, trebuie să recunoaștem deschis, și a preotului duhovnic. Iar reglementarea situației nu este posibilă doar prin câteva sfaturi generale la finalul slujbelor, nici numai prin discutarea cu participanții conștiincioși ai dialogului săptămânal, ci este nevoie de o popularizare mai largă a unor îndrumări efective.
Considerăm, de aceea, că este bine-venită publicarea unei sinteze a îndrumărilor de bază, care pot fi adaptate/extinse, desigur, la condițiile concrete din fiecare parohie:
Este bine, pe cât posibil, să ne păstrăm fiecare duhovnicul pe care ni l-am ales în mod liber. Dacă vrem să mergem la altul, trebuie să cerem dezlegare de la duhovnicul de la care plecăm. Obiceiul de a schimba mereu duhovnicii este dăunător, întrucât riscăm să nu ne cunoască nici unul, atât cât este necesar pentru a ne ajuta cu sfaturile cele mai bune;
Odată cu hotărârea de a ne păstra cu statornicie un anumit duhovnic este bine să ne hotărâm a frecventa, de regulă, sfintele slujbe la aceeași biserică la care slujește duhovnicul nostru și unde să ne și împărtășim la Sfânta Liturghie. Este necuviincios, credem, a frecventa altă biserică și a veni doar la spovedanii în biserica duhovnicului… Este ca și cum am lucra pe un ogor străin și am merge să culegem roadele din ogorul la care lucrează părinții și frații noștri;
Înainte de a veni la mărturisire este bine să postim, să citim rugăciunile dinainte de spovedanie, și mai ales să ne cerem iertare de la cei pe care i-am supărat;
După ce s-a făcut molitva pentru spovedanie, ordinea venirii la preot va ține seama de bătrâni, bolnavi, persoane cu copii mici, timpul sosirii etc.;
Pentru a nu irosi inutil timpul preotului și a-i face pe ceilalți creștini să aștepte prea mult, rugăm pe fiecare creștin ca, atunci când îi vine rândul, să facă referire numai la păcatele personale (nu ale altora!) și să evite a spune alte lucruri care nu țin de Taina Spovedaniei. În cazul în care preotul va observa că cineva se abate de la spovedanie și începe să povestească lucruri din afara ei, își va rezerva dreptul de a întrerupe acea povestire… Pe de altă parte, dacă cineva dorește să stea de vorbă cu preotul mai mult și despre alte lucruri, sau vrem să-i povestim necazurile etc., vom veni altă dată, când nu este aglomerație (vom stabili cu preotul când);
(Cateheză publicată în Ziarul Lumina)
