Taina Sfîntului Mir

Taina Sfîntului Mir (Mirungerea) este instituită de Domnul nostru Iisus Hristos care făgăduiește sfinților apostoli că le va trimite Duhul Sfînt: «Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă, ședeți în cetate pînă ce vă veți îmbrăca cu putere de sus» (Luca XXIV, 49; vezi și Ioan XIV, 16.17, 26; XV, 13.15; Matei X, 20). În chip mai lămurit, pentru înțelegerea noastră, mai vădit și mai strălucit avea să se arate instituirea acestei Sfinte Taine în ziua Cincizecimii, în ziua Pogorîrii Sfîntului Duh cu toate darurile Sale.
Așa cum pruncul nou-născut are nevoie de hrană pentru a crește și a se întări în cele trupești, cel născut prin Taina Sfîntului Botez are trebuință de creștere și întărire duhovnicească în viața cea nouă, viața în Hristos Domnul. Iar această întărire, care vine de la Sfîntul Duh, i se dă celui botezat prin a doua Taină a Sfintei Biserici, prin Sfîntul Mir (Mirungerea).
Sfinții apostoli au împărtășit Taina Sfîntului Mir celor botezați, cum citim în Sfînta Scriptură: «Apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvîntul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan, care, coborînd, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duh Sfînt, căci nu se pogorîse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezați în numele Domnului Iisus. Atunci își puneau mîinile peste ei, și ei luau Duh Sfînt» (Fapte VIII, 14.17).
Aflăm așadar că, încă de la început, Taina Sfîntului Mir era, ca și în vremea noastră, nedespărțită de Taina Sfîntului Botez. De asemenea, că ea se împărtășea prin punerea mîinilor numai de către sfinții apostoli asupra celor botezați. Astfel, și în Efes, sfîntul apostol Pavel a împărtășit Sfînta Taină a Mirului unora pe care i-a botezat cu botezul lui Iisus, Botezul creștin, și care nu avuseseră pînă atunci decît botezul lui Ioan (Fapte XIX, 1.6).
Sfinții apostoli împărtășeau Duhul Sfînt celor botezați atît prin punerea mîinilor, cît și prin ungerea sau pecetluirea cu Sfîntul Mir a celor botezați: «Iar Cel ce ne întărește pe noi împreună cu voi în Hristos și ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a și pecetluit și ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre» (2 Cor. I, 21.22; Efes. IV, 30); «Iar voi ungere aveți de la Cel Sfînt și știți toate… ungerea pe care ați luat-o de la El rămîne întru voi și nu aveți trebuință ca să vă învețe cineva» (1 IoanII,-20, 27).
Cu trecerea vremii, numărul credincioșilor a sporit, iar sfinții apostoli nu au mai putut ajunge peste tot, ca să-și pună mîinile asupra tuturor. De aceea s-a îndătinat săvîrșirea Tainei Sfîntului Mir prin ungere de către urmașii lor, adică de către episcopii și preoții Bisericii, cum se face și azi.
Despre toate acestea ne încredințează și Sfînta Tradiție prin mărturii din secolele II, III și IV:
«După ce am ieșit din baia Botezului, ne ungem cu ungere sfîntă, după ritualul vechi, precum și la preoție se ungeau cu untdelemm din corn. Ungerea poartă roade duhovnicești, după cum și la Botez, afundarea este un act material, dar roadele sînt duhovnicești, că sîntem curățiți de păcate… Apoi vine punerea mîinilor, cu care unindu-se binecuvîntarea, se cheamă și se coboară Sfîntul Duh» (Tertulian).
«Vouă, după ce ați ieșit din cristelnița sfintei ape, vi s-a dat ungerea, preînchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos; iar aceasta este Sfîntul Duh» (Sfîntul Chiril al Ierusalimului).
– Sfîntul Mir se prepară din untdelemn, vin și 38 de arome diferite și se sfințește de către un sobor de episcopi, în Joia Patimilor
Partea văzută a Sfintei Taine a Mirungerii o constituie ungerea în formă de cruce cu Sfîntul Mir a părților mai însemnate ale trupului și a organelor simțurilor, cu rostirea, de fiecare dată, a cuvintelor: «Pecetea darului Duhului Sfînt. Amin».
Sfîntul Mir se prepară din untdelemn, vin și 38 de arome diferite și se sfințește de către un sobor de episcopi, în Joia Patimilor. Amestecul acestor aromate simbolizează bogăția și felurimea darurilor Sfîntului Duh de care se împărtășesc primitorii acestei Taine.
Săvîrșitorul Tainei Mirungerii este episcopul sau preotul. Sfînta Taină a Mirungerii împărtășește primitorilor harul Sfîntului Duh, care luminează mintea pentru înțelegerea și mărturisirea adevărului creștin; ea întărește voia pentru propășirea în toate cele bune, dînd astfel celor botezați tăria de a fi adevărați creștini sau locașuri vrednice ale Sfîntului Duh. Darurile acestea sînt vii ți lucrătoare în sufletul creștinului care rămîne în Biserică și participă la viața Bisericii.
Sfînta Taină a Mirungerii nu se repetă. Chiar dacă se obișnuiește ca cei care s-au lepădat de credința creștină ori au părăsit Sfînta Biserică și vor să se întoarcă din nou la ea, să fie iarăși unși, aceasta nu înseamnă o repetare a Sfintei Taine, ci numai reîntărirea lor în dreapta credință.
RUGĂCIUNE
«Cel ce ai dăruit robului Tău izbăvire de păcate prin Sfîntul Botez și i-ai dat lui înnoirea vieții, însuți, Stăpîne Doamne, binevoiește să strălucească pururea lumina feții Tale în inima lui; apără pavăza credinței lui nebîntuită de vrăjmași, păzește într-însul nespurcată și neîntinată haina nestricăciunii cu care s-a îmbrăcat, păstrînd într-însul, cu harul Tău, nestricată pecetea cea duhovnicească; și fii milostiv acestuia și nouă, după mulțimea îndurărilor Tale. Că s-a binecuvîntat și s-a preaslăvit preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin». (Din rînduiala Tainei Sfîntului Botez).