Așa cum pruncul nou-născut are nevoie de hrană pentru a crește și a se întări în cele trupești, cel născut prin Taina Sfântului Botez are trebuință de creștere și întărire duhovnicească în viața cea nouă, viața în Hristos Domnul. Iar această întărire, care vine de la Sfântul Duh, i se dă celui botezat prin a doua Taină a Sfintei Biserici, prin Sfântul Mir (Mirungerea)
Taina Sfântului Mir (Mirungerea) este instituită de Domnul nostru Iisus Hristos care făgăduiește sfinților apostoli că le va trimite Duhul Sfânt: «Și iată, Eu trimit peste voi făgăduință Tatălui Meu; voi însă, ședeți în cetate până ce vă veți îmbrăcă cu putere de sus» (Luca XXIV, 49). În chip mai lămurit, pentru înțelegerea noastră, mai vădit și mai strălucit avea să se arate instituirea acestei Sfinte Taine în ziua Cincizecimii, în ziua Pogorârii Sfântului Duh cu toate darurile Sale.
Sfinții apostoli au împărtășit Taina Sfântului Mir celor botezați, cum citim în Sfânta Scriptură: «Apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duh Sfânt, căci nu se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezați în numele Domnului Iisus. Atunci își puneau mâinile peste ei, și ei luau Duh Sfânt» (Fapte VIII, 14.17).
Aflăm așadar că, încă de la început, Taina Sfântului Mir era, ca și în vremea noastră, nedespărțită de Taina Sfântului Botez. De asemenea, că ea se împărtășea prin punerea mâinilor numai de către sfinții apostoli asupra celor botezați. Astfel, și în Efes, sfântul apostol Pavel a împărtășit Sfânta Taină a Mirului unora pe care i-a botezat cu botezul lui Iisus, Botezul creștin și care nu avuseseră până atunci decât botezul lui Ioan (Fapte XIX, 1.6).
Sfinții apostoli împărtășeau Duhul Sfânt celor botezați atât prin punerea mâinilor (Fapte VIII, 14.16; Evrei VI, 2; Fapte XIX, 1.6), cât și prin ungerea sau pecetluirea cu Sfântul Mir a celor botezați: «Iar Cel ce ne întărește pe noi împreună cu voi în Hristos și ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a și pecetluit și ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre» (2 Cor. I, 21.22 ; Efes. IV, 30); «Iar voi ungere aveți de la Cel Sfânt și știți toate… ungerea pe care ați luat-o de la El rămâne întru voi și nu aveți trebuință ca să vă învețe cineva» (1 IoanII,-20, 27).
Cu trecerea vremii, numărul credincioșilor a sporit, iar sfinții apostoli nu au mai putut ajunge peste tot, ca să-și pună mâinile asupra tuturor. De aceea s-a îndătinat săvârșirea Tainei Sfântului Mir prin ungere de către urmașii lor, adică de către episcopii și preoții Bisericii, cum se face și azi.
Despre toate acestea ne încredințează și Sfânta Tradiție prin mărturii din secolele II, III si IV: «După ce am ieșit din baia Botezului, ne ungem cu ungere sfântă, după ritualul vechi, precum și la preoție se ungeau cu untdelemn din corn. Ungerea poartă roade duhovnicești, după cum și la Botez, afundarea este un act material, dar roadele sunt duhovnicești, că suntem curățiți de păcate… Apoi vine punerea mâinilor, cu care unindu-se binecuvântarea, se cheamă și se coboară Sfântul Duh» (Tertulian). «Vouă, după ce ați ieșit din cristelniță sfintei ape, vi s-a dat ungerea, preînchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos; iar aceasta este Sfântul Duh» (Sfântul Chiril al Ierusalimului).
Partea văzută a Sfintei Taine a Mirungerii o constituie ungerea în formă de cruce cu Sfântul Mir a părților mai însemnate ale trupului și a organelor simțurilor, cu rostirea, de fiecare dată, a cuvintelor: «Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin».
Sfântul Mir se prepară din untdelemn, vin și 38 de arome diferite
Sfântul Mir se prepară din untdelemn, vin și 38 de arome diferite și se sfințește de către un sobor de episcopi, în Joia Patimilor. Amestecul acestor aromate simbolizează bogăția și felurimea darurilor Sfântului Duh de care se împărtășesc primitorii acestei Taine. Săvârșitorul Tainei Mirungerii este episcopul sau preotul. Sfânta Taină a Mirungerii împărtășește primitorilor harul Sfântului Duh, care luminează mintea pentru înțelegerea și mărturisirea adevărului creștin; ea întărește voia pentru propășirea în toate cele bune, dând astfel celor botezați tăria de a fi adevărați creștini sau locașuri vrednice ale Sfântului Duh. Darurile acestea sunt vii și lucrătoare în sufletul creștinului care rămâne în Biserică și participă la viața Bisericii. Sfânta Taină a Mirungerii nu se repetă. Chiar dacă se obișnuiește ca cei care s-au lepădat de credința creștină ori au părăsit Sfânta Biserică și vor să se întoarcă din nou la ea, să fie iarăși unși, aceasta nu înseamnă o repetare a Sfintei Taine, ci numai reîntărirea lor în dreapta credință. |
