Sfântul Maslu este Taina care, prin rugăciunile preoților și prin ungerea trupului cu untdelemn sfințit, împărtășește credinciosului harul dumnezeiesc pentru tămăduirea bolilor trupești și sufletești, pentru iertarea păcatelor și pentru întărirea sufletului.
Când a fost instituită Taina Sfântului Maslu?
Taina Sfântului Maslu a fost instituită de însuși Domnul Hristos, când a trimis pe Sfinții Apostoli la propovăduire zicându-le: «Celor ce vor crede, aceste semne vor urma: în numele Meu demoni vor scoate, peste cei bolnavi își va pune mâinile și se vor face sănătoși» (Mc. 16, 17-18). Sfinții Apostoli au practicat această Taină încă de la prima lor propăvăduire «Și demoni mulți scoteau și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau» (Mc. 6, 13). Practica a ajuns regulă, care se vede din cuvintele Sfântului Iacov: «Este bolnav cineva dintre voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și-l va ridica pe el Domnul, și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui» (Iacov, 5, 14-15).
Cine poate săvârși slujba Sfântului Maslu?
După tradiția veche a Bisericii, pentru Sfântul Maslu trebuie să fie șapte preoți, întruchipând cele șapte daruri ale Duhului, enumerate de Isaia (Is. 11, 2-3). Acest număr simbolic amintește de unele fapte din Vechiul Testament. Astfel, de șapte ori s-a plecat proorocul Elisei peste un copil mort pe care l-a înviat (IV Regi 4, 34-35) ; șapte au fost preoții care au sunat din trâmbițe și de șapte ori a fost înconjurată cetatea Ierihonului, cînd a fost cucerită de israeliți, la intrarea în pământul Fagăduinței (Iosua 6, 6-13) și iarăși de șapte ori s-a rugat proorocul Ilie, pe muntele Carmel, pâna când Dumnezeu a dat ploaie pământului ars de secetă (III Regi 18, 42-45). La nevoie, pot sluji Maslul și mai puțin de șapte preoți: trei după numărul Treimii sau cel puțin doi. În nici un caz, numai un singur preot nu poate săvârși Taina Sfântului Maslu, căci Sfântul Apostol Iacov ne spune să chemam «preoții Bisericii . . .» (Iacov 5, 14) și nu un singur preot.
Când se poate săvârși Taina Sfântului Maslu?
Nu snt zile sau timpuri anumite pentru săvârșirea acestei Sfinte Taine. Se face oricând este nevoie. În popor, se obișnuiește să se facă mai ales în zilele de post. În săptămâna Patimilor se obișnuiește Miercuri, Joi și Vineri, dar mai ales în Sfânta și Marea Miercuri, înaintea Ceasurilor, în amintirea ungerii Mântuitorului cu mir de către femeia cea păcătoasă (Lc. 7, 37-38). În acea zi se face, de obște, în bisericile noastre Sfântul Maslu, adică pentru mai mulți bolnavi, cu un sobor de mai mulți preoți. Bolnavul sau bolnavii pentru care se face Sfântul Maslu trebuie mai întâi să se spovedească, pentru ca să li se dea – prin Sfântul Maslu – curățire sufletească, adică iertarea păcatelor și tămăduirea trupului de boală.
Se poate face Sfântul Maslu și pentru cei sănătoși?
Desigur. Întrucât prin Taina Sfântului Maslu se dobândește nu numai tămăduirea de bolile trupului, ci și iertarea păcatelor, se poate face Sfântul Maslu și pentru cei sănătoși și nu numai o singură dată, ci de mai multe ori.
Ce lucruri sunt necesare pentru Sfântul Maslu?
O masă pe care se așează Sfânta Evanghelie, lumânări – șapte de regulă – un vas cu grâu sau cu faină și unul cu untdelemn, precum și șapte bețișoare de busuioc înfășurate în vată, cu care preoții vor unge pe credincios.
Care sunt părțile principale ale slujbei pentru Sfântul Maslu?
Mai întâi, rugăciunea pentru sfințirea untdelemnului, pe care o rostesc preoții, pe rând, până se plinește de șapte ori. În al doilea rând, cele șapte Apostole și șapte Sfinte Evanghelii, urmate fiecare de ectenia întreită și de câte o rugăciune pentru sfințirea untdelemnului și pentru tămăduirea bolnavului. În al treilea rând, ungerea de șapte ori a celui bolnav cu untdelemn sfințit, rostindu-se de fiecare dată rugăciunea «Părinte sfinte, Doctorul sufletelor și al trupurilor . . . tămăduiește pe robul (a) tău acesta (numele) de neputință trupească și sufletească ce l-a cuprins»
Ce trebuie să știm despre elementele folosite la Sfântul Maslu?
Fiind binecuvântat de preoți cu chemarea lui Dumnezeu, untdelemnul de la Sfântul Maslu este sfințit și plin de darul dumnezeiesc al Duhului Sfânt, ca și apa Sfântului Botez. El are puterea de a sfinți sufletul și de a tămădui trupul, a izgoni bolile, a vindeca rănile, a curăți întinăciunea păcatului și a împărtăși mila și îndurarea lui Dumnezeu. De aceea, untdelemnul rămas de la Sfântul Maslu, ca și făina binecuvântată atunci, trebuie păstrate cu cinste în loc ales. El poate fi folosit numai în scopuri curate și evlavioase, cum spune Sfântul Simeon al Tesalonicului. Se obișnuiește ca din untdelemnul și făina rămase, să se facă o turtișoară pe care s-o consume bolnavul. În unele locuri din România, din această faină se fac prescuri pentru Sfânta Liturghie. Untdelemnul se poate folosi la candelă, în biserică sau în casa bolnavului.
Încheiere. Între cele șapte Sfinte Taine, primele trei – Botezul, Mirungerea și Euharistia – se numesc Tainele de inițiere sau Taine ale încorporării și creșterii în Hristos, în Biserică. Alt grup este alcătuit din Pocăință și Maslu, care sunt Taine restauratoare ale puterilor trupești și sufletești. În sfârșit, celelalte două – Nunta și Preoția – sunt Taine cu misiuni speciale pentru care numai unii creștini au chemare. Ele ajută la perpetuarea fizică și spirituală, deoarece una dă Bisericii fii, iar cealaltă conducători duhovnicești pentru credincioși.
Cine ține cu sfințenie învățătura Bisericii despre Sfintele Taine se izbăvește de osânda păcatului și va avea parte de viața de veci, iar cine o nesocotește, se osândește (Mc. 16, 16).
Rugăciune:
«Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primește smerita mea rugăciune pentru iertarea păcatelor mele și, ca un îndurat, cu dreapta Ta cea puternică, stinge-mi focul ce
m-a cuprins, încetează-mi boala și, cu milostivenia Ta, ridică-mă din patul durerii, întru slava numelui Tău. Că Tu ești doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin».
