Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul acesta, 2012, să fie consacrat anul îngrijirii bolnavilor și a săvârșirii Tainei Sfântului Maslu, cu scopul primirii harului, puterii vindecătoare și ajutorului ceresc ale Mântuitorului de către tot mai mulți suferinzi din casele lor dar și din spitale.
Taina Sfântului Maslu este destinată de către Duhul Sfânt în special credincioșilor care se află în suferință, celor ce zac în boli grele, sufletești sau trupești, tineri sau bătrâni, în general tuturor celor care au înțeles că Dumnezeu este doctorul sufletelor și trupurilor noastre și că de la El vine tot ajutorul.
De aceea taina aceasta se mai numește și Taina Mângâierii. Prin rugăciunile stăruitoare ale preoților care o săvârșesc, prin credință și spovedania amănunțită și cu post, din partea credincioșilor și prin ungerea cu untdelemn sfințit, această Taină Sfântă întărește sufletul prin credința în Dumnezeu și nădejdea mântuirii, dă iertare de păcate și însănătoșire de diferite boli, aduce pace și liniște sufletească.
Vasiliadă, un loc de odihnă și tratare a bătrânilor și bolnavilor
Prin exemplul Mântuitorului și al Sfinților Apostoli, Biserica a continuat să-și exprime interesul pentru toți oamenii, mai ales pentru cei bolnavi. Biserica a căutat să-și întemeieze o instituție de tratare și vindecare a bolnavilor, în cadrul ei de organizare și funcționare. Dovadă stă faptul că încă din primele veacuri creștine au existat acele instituții filantropice care ajutau pe cei nevoiași. Amintim aici de renumita Vasiliadă, un loc de odihnă și tratare a bătrânilor și bolnavilor, întemeiată de cel care îi poartă și numele, Sfântul Vasile cel Mare, și de bolnițe, sau spitale bisericești care funcționau în incintele mănăstirilor, cum ar fi Dragomirna, Cozia, Secu, Horezu, Radu Vodă, Neamț, etc. La aceste mănăstiri, călugării care slujeau erau tratați și hrăniți din avutul mănăstirii. Abia după un timp au apărut spitalele de sine stătătoare, deși la început tot pe lângă câte o mănăstire funcționau sau erau sub patronajul vreunui sfânt. Exemplu din zona noastră este Spitalul Sfântul Spiridon din Iași sau, mai nou, chiar spitalul județului nostru poartă numele unui sfânt – „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
Fără ajutorul de la Dumnezeu și rugăciune, omul nu se poate face sănătos pe deplin. De asemenea, oamenii, prin implicarea lor directă, slujind pe cei neputincioși, îi pot vindeca, după exemplul și îndemnul Mântuitorului: „…întrucât acestora le-ați făcut, Mie mi-ați făcut” (Matei 25,40).
În Taina Sfântului Maslu, credinciosului bolnav i se împărtășesc în chip nevăzut, harul tămăduirii sau ușurarea durerilor, iertarea de păcate, prin ungerea cu untdelemn sfințit și rugăciunea preoților. Este Taina prin care, prin rugăciunea preoților, Biserica se roagă ca, prin intermediul untdelemnului sfințit de harul lui Dumnezeu, să se dăruiască sănătate și iertare de păcate celui pentru care se oficiază Taina.
Săvârșitori sunt preoții sfințiți, de regulă șapte sau mai puțini chiar, dar niciodată unul. Numărul șapte are o valoare a parte și înseamnă plinătatea darului lui Dumnezeu, amintind totodată și de darurile Duhului Sfânt care sunt tot șapte. În Taina Sfântului Maslu toate se leagă de acest număr deplin: e șapte ori se citește rugăciunea sfințiri untdelemnului, sunt șapte Apostole și Evanghelii și șapte rugăciuni după Evanghelii, de șapte ori se unge bolnavul cu untdelemn, etc.
Beneficiarii Sf. Maslu: creștinii bolnavi, dar și cei sănătoși
Primitorii sau beneficiarii acestei Sfinte Taine sunt atât creștinii bolnavi, cât și cei sănătoși. În mod normal, această Taină se oficiază la casa bolnavului, dar se obișnuiește să se oficieze și în biserici, spitale sau capele, pentru mai mulți credincioși odată, așa-numitul „Maslu de obște”.
Timpul săvârșirii nu este unul fix. Se poate oficia în orice zi, însă, în zilele noastre se obișnuiește a se face miercurea sau/și vinerea. De obicei, se săvârșește cu precădere în Post dar și când nevoia o impune, adică atunci când un om este bolnav și solicită săvârșirea Tainei.
Materiile minime folosite sunt: untdelemnul, făina de grâu, șapte bețișoare cu care se unge credinciosul, o cruce, două sfeșnice, o candelă, Sfânta Evanghelie, tămâie, cât și cărțile de cult. Preotul va fi îmbrăcat doar cu epitrahil și felon.
Se obișnuiește ca din untdelemnul sfințit rămas și din făină să se facă o turtă care se bolnavului să o mănânce. Aproape din totdeauna Biserica a avut grijă de cei suferinzi, bolnavi și neputincioși dar și de bătrâni și tineri.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române spunea: „…grija pentru cei bătrâni și nevoiași arată gradul de civilizație a unui popor”. În lucrarea sa filantropică, Biserica Ortodoxă Română a avut și are ca responsabilitate grija pentru credincioșii săi. Ea s-a implicat în numeroase situații, antrenând persoane și înființând instituții sociale și caritabile.
Prin urmare, trebuie să luăm aminte și să încercăm să fim oameni ai slujirii, ai întrajutorării, ai iubirii de semeni, după exemplul samarineanului milostiv și să nu uităm niciodată Sfânta Taină a Maslului, încercând să ne „împărtășim” cât mai des din ea.
(Preot paroh Mihai Ursuleasa, Parohia „Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Andrei”, orașul Liteni, sat Rotunda)
