Taina Sfântului Maslu, în trecut și în prezent

Sfântul Maslu își are originea în cuvintele atribuite Mântuitorului prin care ne spune că cei care sunt bolnavi pot chema la ei pe preoți pentru ca prin ungere cu untdelemn să fie vindecați de boli (Epistola lui Iacov 5:14-15).
Părintele Stăniloae ne arată că principalul scop al Maslului trebuie să fie vindecarea sufletească și trupească de boli, prin mijlocirea Duhului Sfânt care este „închipuit și comunicat” bolnavului prin untdelemnul sfințit. Boala este considerată astfel efect al păcatelor și patimilor, ritualul sfântului Maslu eliberând omul de povara păcatelor sale mărturisite sau nemărturisite. Importanța eliberării de patimile trupului devine astfel vie în ritualul ortodox, care imploră mila lui Dumnezeu care poate sfinți aceste simțuri trupești pentru a rezista mai ușor ispitelor.
În acest scop mădularele trupului sunt unse de câte șapte ori la citirea celor șapte pasaje din Evanghelier sau Apostol, cifra șapte având o semnificație magică, căci șapte au fost duhurile rele alungate din femeia păcătoasa, șapte sunt darurile Duhului Sfânt, ca și totalitatea mitică a formelor răului, care sunt tot șapte.
Maslo – untdelemn
Cuvântul românesc „maslu” provine din slavonul „maslo” care înseamnă „untdelemn”. Preoții ortodocși folosesc pentru Taină și numele grecesc „avheleon” [untdelemn cu rugăciune] sau‚ ungere cu untdelemn sfințit. Originea acestui ritual este atestată biblic prin epistola lui Iacov și aparține Sfintei Tradiții.
Maslul este înfăptuit în mod normal de șapte preoți, număr care poate fi uneori redus la cinci sau trei, atunci când este nevoie. Deși Maslul se ține de regulă în biserică, el poate fi săvârșit și în casa celui grav bolnav, după cum prevede și Molitfelnicul ortodox.
Biserica primară a integrat acest ritual celor șapte Taine, deși bisericile protestante neagă astăzi valoarea ritualului. Biserica romano-catolică rezervă dreptul de a face Sfântul Maslu doar episcopilor – deși Mântuitorul nu a formulat o asemenea restricție, ci ar fi spus doar „preoți” – care ung cu ulei sfințit muribunzii.
Molitfele Sf. Vasile În cadrul ortodoxiei Taina Maslului a căpătat o amploare impresionantă în ultimii ani, care ridică mai multe probleme: oamenii își pierd credința și au nevoie de semne pentru a o recăpăta – mereu au existat boli, ba chiar mai grave în perioadele leprei și ciumei din Europa, deci frecvența slujbelor nu este justificată exterior, sau biserica încearcă să lupte cu o boală a ei însăși, care duce la pierderea unui număr mare de credincioși care iau drumul ateismului sau neoprotestantismului.
Deseori Taina Sfântului Maslu este confundată de credincioși cu o slujbă de exorcizare, căci alungarea ispitelor patimilor și a bolii pricinuite de păcat are pentru ei un rol purificator și eliberator. Slujba propriu-zisă de exorcizare în biserica ortodoxă este prezentă în Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, care blestemă și alungă demonii din sufletul celui împovărat sau posedat de aceștia. Frecvența neobișnuită a Maslurilor în ultimii ani arată o schimbare a preoților și a credincioșilor deopotrivă. Suntem noi mai bolnavi sufletește și încercăm să ne apărăm sau am pierdut în detaliile exterioare sensul profund al unui ritual rezervat cazurilor de boli sufletești și trupești deosebit de grave?
(Sebastian STĂNCULESCU – editor online, www.rugaciuni.ro)