TAINA CREȘTINITĂȚII

„Cu adevărat, mare este taina Creștinității:
Dumnezeu S’a arătat în trup,
S’a îndreptat în Duhul,
S’a vestit de îngeri,
S’a propovăduit între neamuri,
S’a crezut în lume,
S’a înălțat întru slavă (I Timotei, 3, 16).
ÎNVĂȚĂTURA CREȘTINĂ DESPRE MÂNTUIRE
Cea dintâi datorie și cea mai mare grijă a credinciosului în viață este grija pentru mântuirea sufletului său. Nimic pe lume nu e mai de preț ca mântuirea sufletului, după cuvântul Mântuitorului, care zice: ” Ce va folosi omului de ar dobândi lumea toata și-și va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8, 38- 37).
Mântuirea este eliberarea din robia păcatului și a morții și dobândirea vieții de veci, în Dumnezeu. Lucrarea de mântuire a omului de către Dumnezeu a fost săvârșită prin cinci acte de însemnătate fundamentală pentru omenire: Întruparea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Fiului lui Dumnezeu la Cer, la care se adaugă Întemeierea Bisericii, Așezământul divin care ajută la însușirea acțiunii mântuitoare, prin lucrarea Duhului Sfânt.
Mântuirea se realizează numai în Biserică și anume, prin trei lucrări: harul divin, credința omului și faptele bune.
Pentru dobândirea mântuirii avem nevoie de învățătura creștină care ne descoperă calea și adevărurile sfințitoare. Adevărurile care ne duc la mântuire sunt păstrate deplin și total de Biserica Ortodoxă, care este „stâlp și temelie a adevărului” (I Tim. 3, 15). Biserica Ortodoxă este singura care păstrează, propovăduiește și practică fără nici o schimbare adevărul dumnezeiesc și lucrarea mântuitoare, așa cum le-a propovăduit lumii și le-a întemeiat Domnul nostru Iisus Hristos, cum le-au răspândit în lume Sfinții Apostoli, cum le-au tâlcuit Sfinții Părinți și cum le-au formulat Sfintele Sinoade, a toată lumea, numite Sinoade Ecumenice.
DESCOPERIREA DUMNEZEIASCĂ
(REVELAȚIA)
Prin Descoperirea sau Revelația Dumnezeiască se înțelege acea lucrare a lui Dumnezeu prin care El S’a făcut cunoscut oamenilor, împărtășindu-le acestora adevărul despre existența Sa, despre voia și lucrările Sale. Fără dumnezeiasca Descoperire, numai cu simțurile și cu mintea sa, omul nu ar fi putut ajunge niciodată la cunoașterea lui Dumnezeu. Această Descoperire trebuie primită cu credință neclintită, sub îndrumarea Bisericii celei adevărate, căreia Dumnezeu i-a încredințat păstrarea, tâlcuirea și aplicarea ei. Fără călăuzirea Bisericii și fără deplina noastră ascultare față de ea suntem în primejdie de a înțelege greșit adevărurile descoperite și de a apuca pe căi rătăcite, potrivnice dreptei credințe, și de a ne lipsi de lucrarea mântuitoare a lui Hristos prin Duhul Sfânt. Descoperirea dumnezeiască, păstrata de Biserică, se cuprinde în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, care se numesc: „Izvoare ale Descoperirii dumnezeiești”, sau ” Izvoare ale credinței”.
De altfel, cuvântul lui Dumnezeu s’a răspândit în lume mai întâi prin viu grai și mai apoi prin scris. Sfânta Tradiție este de fapt mai veche și mai dezvoltata în unele puncte decât Sfânta Scriptură. Însuși Mântuitorul a dat învățăturile și lucrările Sale prin viu grai și prin faptele Sale în mod direct. Mai târziu, când din diferite motive nu puteau să predice, Sfinții Apostoli au transmis și în scris o mare parte din învățăturile Domnului Iisus Hristos. Chiar Sfânta Scriptură vorbește lămurit despre existența și valoarea Sfintei Tradiții. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan spune: ” Dar sunt și multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus, și acre, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărțile ce s-ar fi scris ” (Ioan 21,25).
CE TREBUIE SĂ ÎMPLINIM ÎN VIAȚĂ
VIRTUTEA
Pentru întărirea noastră pe calea binelui și a slujirii aproapelui, se cuvine să ne îmbrobodim necontenit viața cu virtutea creștină, care este biruință neîntreruptă asupra răului, tărie și statornicie în săvârșirea faptelor bune. „Virtutea este hrana sufletului „, ne învață Sfântul Evagarie monahul.
Virtutea face pe om bine plăcut lui Dumnezeu, mulțumit în viața pământească și fericit în viața viitoare. Omul virtuos este creștin desăvârșit . Virtutea are mai multe înfățișări, vorbind astfel de mai multe virtuți și anume:
VIRTUȚILE TEOLOGICE sunt: credința, nădejdea și dragostea, așa cum le înfățișează Sf. Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni, capitolul 13.
VIRTUȚILE MORALE cele mai de seamă sunt: înțelepciunea, dreptatea, cumpătarea și bărbăția. Virtuțile se arată prin:
FAPTELE DE MILOSTENIE
FAPTELE MILOSTENIEI TRUPEȘTI
1. A sătura pe cel flămând.
2.A da de băut celui însetat.
3.A îmbrăca pe cel gol.
4.A primi în casă pe cel străin.
5.A cerceta pe cel bolnav.
6.A cerceta pe cel din temniță.
7.A îngropa pe cel mort.
FAPTELE MILOSTENIE SUFLETEȘTI
1.A îndrepta pe cel ce greșește.
2.A învăța pe cel neștiutor.
3.A da sfat bun celui ce stă la îndoiala.
4.A ne ruga pentru aproapele.
5.A mângâia pe cei întristați.
6.A suferi cu răbdare asuprirea și a întări și pe alții la răbdare când sunt asupriți .
7.A ierta pe cei ce ne-au greșit.
CELE 10 PORUNCI DUMNEZEIEȘTI
1. Eu sunt domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie ție și mulți ani să trăiești pe pământ .
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.
CELE 9 PORUNCI BISERICEȘTI
1. Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare Duminica și sărbătoare.
2. Să ținem toate posturile de peste an.
3. Să cinstim fețele bisericești.
4. Să ne spovedim și să ne cuminecăm des, cel puțin în fiecare din cele patru posturi mari de peste an.
5. Să ne rugăm pentru cei ce stau în fruntea țării.
6. Să ținem posturile pe care le-ar orândui episcopul său mitropolitul locului în vreme de primejdii, de molime sau alte necazuri.
7. Să nu citim cărți eretice sau ale sectarilor.
8. Să nu înstrăinăm, nici să folosim, spre alte scopuri străine, lucrurile bisericești sau averea Bisericii.
9. Să nu facem nunți și ospețe, sau alte petreceri, în timpul posturilor.