Taina creștinismului

„Hristos trece prin moarte «cu moartea pe moarte călcând» și, când Înviază, nu mai revine în lumea aceasta, ci trece deja cu sufletul și trupul în viața veșnică din Împărăția cerurilor.
Hristos Se mai arată după Înviere de câteva ori, ca să certifice că Învierea Sa este reală, dar viața Lui nu mai este existență biologică din lumea aceasta. Moartea și Învierea lui Hristos concentrează în ele taina creștinismului care nu este simplă morală, nu este o doctrină filosofică, ci este taina vieții veșnice dăruită oamenilor începând încă din lumea aceasta.
De aceea, fără Sărbătoarea Sfintelor Paști, creștinismul nu rămâne decât o morală filosofică. Creștinismul este în primul rând viață în Hristos Cel Răstignit și Înviat. Să rugăm pe Hristos – Domnul ca în ziua Sfintelor Paști să cântăm așa cum Biserica lui Hristos, încă din secolul al IV-lea mărturisește folosindu-se de cuvintele Sfântului Grigore Teologul: «Ieri m-am răstignit împreună cu Tine, Hristoase, astăzi Înviez împreună cu Tine».
Prin participarea la slujbele din Săptămâna aceasta Sfântă și Mare a Paștilor, prin ascultarea Evangheliilor Pătimirilor, prin participarea la slujba Prohodului Domnului, ne-am răstignit duhovnicește împreună cu Hristos și ne-am îngropat duhovnicește împreună cu El, iar în noaptea următoare, la miezul nopții, sufletul nostru se umple de bucuria Învierii Lui”.
(P.F. Daniel, „Foame și sete după Dumnezeu – înțelesul și folosul postului”, Editura Basilica)