Slujba Maslului este printre puținele slujbe din Biserica noastră care cere o forță de rugăciune unită, de aceea este nevoie de șapte preoți. Miruirea credincioșilor este obligatorie pentru că de ea depind vindecarea și efectul tainei. Taina se aplică întotdeauna persoanei care este în viață, activă și vine la biserică. Nu se face vindecare de la distanță, ci direct pe persoană. Lămuriri pe această temă ne oferă în acest interviu pr. prof. dr. Nicolae D. Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.
-Părinte profesor, care sunt cele două posibilități de a săvârși Sfânta Taină a Maslului?
-Maslul particular, care se săvârșește individual, acasă, persoanelor foarte bolnave, aceasta fiind practica Bisericii la început, și Maslul de obște, instituit mai târziu, care se săvârșește în sfântul lăcaș pentru comunitatea creștină din parohia respectivă.
-De câți preoți trebuie să se săvârșească această Sfântă Taină și de ce?
-Slujba Maslului este printre puținele slujbe din Biserica noastră care cere o forță de rugăciune unită, de aceea este nevoie de șapte preoți. Așa cum spune și Sfântul Apostol Iacov: „Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului” (Iacov 5, 14), și așa cum este și practica dintotdeauna a Bisericii. Numai cu rare excepții, așa cum spun sfintele canoane, putem săvârși cel puțin cu trei sau, cu îngăduință, cu doi preoți. Dar niciodată cu unul. Chiar dacă sunt un preot și un diacon, deoarece diaconul nu are harul preotului. Aici vreau să fac o precizare teologică. Taina în sine – și asta să nu fie un îndemn la o practică greșită – este valabilă și săvârșită de un preot. Dacă un preot poate face Sfânta Liturghie singur, care este mult mai importantă decât Sfântul Maslu, el poate deci să facă și Maslul. Dar fiindcă există obiceiul în Biserică și rânduiala canonică ne cere să avem cel puțin doi preoți, nu putem săvârși Maslul decât cu cel puțin doi preoți, altfel preotul este pasibil de pedeapsă. Și structura slujbei ne arată că avem nevoie de mai mulți preoți: 7 Apostoli, 7 Evanghelii, 7 rugăciuni și 7 ungeri, ceea ce înseamnă că trebuie săvârșită, în mod ideal, de către 7 preoți sau cel puțin de doi.
Miruirea aduce vindecarea
-Legat de citirea Evangheliei, se întâlnește practica necanonică de a citi și o a opta pericopă. Despre ce este vorba?
-Este cea mai nocivă practică și care pune probleme conducerii bisericești și vieții adevărate a Bisericii. Este cunoscută ca așa-zisa deschidere a cărții sau ghicitul de la sfârșitul Tainei Sfântului Maslu. Ce se întâmplă? După citirea acestor 7 Evanghelii și rugăciuni, la sfârșit se mai citește încă o rugăciune adresată Mântuitorului Iisus Hristos, în timp ce preoții țin Evanghelia deschisă pe capetele credincioșilor. Cine deschide această Evanghelie? Edițiile mai vechi ale molitfelnicului ne arată că Evanghelia o deschidea preotul. Acum, pentru ca să antreneze oarecum și pe credincioși la săvârșirea Maslului, o deschide unul dintre credincioșii mai bolnavi. Evanghelia deschisă se așază cu partea scrisă pe capetele credincioșilor și se citește rugăciunea a opta. Aici intervine practica greșită. Unii dintre preoți citesc și această pericopă evanghelică și fac unele „pronosticuri” legate de locul unde s-a deschis cartea, în funcție de conținut și de culoarea letrinei sau a vignetei cu care începe textul respectiv (roșu sau negru). Este o atitudine și o concepție complet greșită, falsă. Noi nu mergem în biserică pe teoria ghicitului, nu facem întâmplător rugăciunile noastre, tainele Bisericii, Sfânta Liturghie, ci facem cu încredere că Dumnezeu ne vindecă. Nu există nici o indicație în cărțile de cult că acea Evanghelie trebuie citită. Ci se deschide pentru că așa spune rugăciunea: „(…) pun mâna Ta cea puternică și tare, ce se află în această Sfântă Evanghelie, pe care slujitorii cei împreună cu mine o țin deschisă pe capul robilor Tăi, și mă rog împreună cu dânșii și cer iubirea Ta de oameni cea milostivă și care nu ține minte răul (…)”. Practica aceasta este nocivă, nu trebuie încurajată în nici un fel, nu este canonică, nu este liturgică și trebuie ignorată cu desăvârșire. Preotul care face asemenea practică este un om necinstit. Pentru noi este suficientă Taina Sfântului Maslu, care ne aduce tămăduire.
-Care este importanța ungerii bolnavilor cu untdelemn după citirea fiecărei rugăciuni?
-Tocmai în aceasta constă Taina, în ungerea și rostirea formulei respective. Degeaba miruim noi doar la sfârșit, pentru că devine ca orice miruire de la celelalte slujbe. Ungerea este obligatorie pentru că de ea depind vindecarea și efectul tainei respective. Sunt preoți care nu săvârșesc cele șapte ungeri. Alții citesc pomelnicele care s-au adus în loc să facă ungerile. Nu e indicat să se facă așa ceva, fiindcă ne întârzie. Slujba este foarte frumoasă, aș zice matematic fixată. De aceea e bine să ne încadrăm în rânduiala respectivă.
Nu facem vindecare de la distanță
-Unii credincioși vin cu diferite lucruri la Maslu, dorind să fie unse și prin aceasta să fie vindecat bolnavul care le va purta, dar care nu este prezent la slujbă. Este corect?
-Unii vin cu brațe întregi de rufe, printre care și lenjerie intimă, pentru a fi unse cu untdelemn. Este greșit! Preotul unge doar persoanele prezente pe frunte și pe mâini. Mai întâlnim și cazuri de credincioși care vin cu fotografii la Maslu ca să fie unse. Or, aceasta încurajează neparticiparea credincioșilor la Maslu. Și cei din fotografii trebuie să vină la biserică. Nu facem vindecare de la distanță, ci direct pe persoană. Taina se aplică întotdeauna persoanei respective, care este în viață, este activă și vine în biserică. În cazul Maslului individual, întâlnim o altă problemă. Se face o chetă pe la rude, prieteni, vecini și la cei care participă la slujbă și, de obicei, se spune că este pentru a se da preotului. Ceea ce nu este adevărat, fiindcă slujba nu se face pentru această chetă, ci pentru bolnav. Mai bine să nu se strângă bani. Sau să fie lucrurile foarte clare, că s-a adunat pentru bolnavul respectiv, ca să-și cumpere medicamente și cele necesare. Se face o mare greșeală, oamenii spunând că se face Maslu ca să le dea bani preoților.
-Când trebuie săvârșită Taina Sfântului Maslu?
-Dacă o săvârșim prea des se banalizează și nu mai are autoritatea aceea pe care o are o taină a Bisericii. În altă ordine de idei, ar trebui să săvârșim Maslul dimineața, în orice zi a săptămânii, dar este bine să se facă în zilele de post – luni, miercuri, vineri – fiindcă, de obicei, bolnavii ar trebui să se spovedească de păcate și să se împărtășească înainte, iar în cazul acesta nu putem ține persoana respectivă până seara, când săvârșim slujba.
Făina și uleiul le folosim la mâncare
-Ce facem cu uleiul, făina și pâinea pe care le aducem la Sfântul Maslu?
-Acestea trebuie așezate pe mesele întinse în mijlocul bisericii, de la intrare până spre naos, fiindcă facem slujba în pronaos. Acestea sunt ca un fel de ofrandă. La sfârșit, sunt luate acasă și se întrebuințează uleiul la candelă, se pune în mâncare fără probleme, iar din făină se fac turtișoare amestecate cu uleiul acesta pentru bolnavi sau se pune la mâncare. Cele șapte bețișoare cu care facem ungerile le ardem, iar cenușa o aruncăm într-un loc curat, la pomi, la flori, în grădină.
-Sunt diferiți credincioși care cred că trebuie să participe la un anumit număr de slujbe consecutive pentru a primi vindecare. Este corectă această concepție?
-În privința numărului de slujbe nu este nici o regulă bisericească. Fiecare poate merge de câte ori vrea, când poate și când simte nevoia. Sănătatea și îndeplinirea dorințelor pe care le ceri prin Maslu nu depind de numărul mic sau mare de participări, ci de credință, de evlavie, de curățenia sufletească.
După Sfântul Maslu nu se citesc Moliftele Sfântului Vasile
Mai există obiceiul în unele parohii ca preoții să citească imediat după Maslu și Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Pr. prof. univ. dr. Nicolae D. Necula precizează: „Aceste molifte sunt rugăciuni speciale, care se citesc numai pentru cei care sunt posedați de diavolul sau asupra cărora se manifestă o lucrare diabolică foarte puternică. Însă aici nu este cazul, rugăciunea Maslului este foarte complexă. Aceste molifte nu mai au rost să fie citite. În molitfelnic găsim nenumărate rugăciuni foarte folositoare care se referă tot la tămăduirea trupului și a sufletului”.
(Diac. George Aniculoaie, sursa: Ziarul Lumina)
