– Sute de copii își găsesc cu greu un loc în societate pentru că nu pot să vorbească
– Fie că sunt autiști, hipoacuzici, nu pot articula cuvintele, aud, văd, dar nu pot să citească și să scrie, toți trăiesc într-o lume a tăcerii
– Suferința cea mai mare este suportată de părinții care le-au dat viață acestor copii, și care încearcă orice pentru ca fiul sau fiica lor să le rostească, măcar o dată în viață, numele
– De peste 30 de ani, logopedul Melania Gășpărel încearcă să „spargă” această tăcere a copiilor, dar și a adulților care nu pot să vorbească
Tăcerea copiilor, a acelor copii care nu pot să vorbească, care suferă de tulburări de pronunție, tulburări de ritm și afluență a vorbirii, tulburări de voce, de limbaj citit –scris de dezvoltare a limbajului „ucide” inima părinților care le-au dat viață.
Părinții simt nevoia să le vorbească copiilor, să le spună că-i iubesc, să-i învețe primele cuvinte, să-i certe, să-i dojenească, dar așteaptă în schimb ca „pruncii” să le răspundă, pentru a crea o legătură afectivă între ei. Fiecare dintre noi consideră comunicarea verbală ca ceva vital. Fără să ne exprimăm prin vorbe, ne este greu să concepem cum ar fi viața noastră. Comunicarea verbală dintre părinte și copil este cu atât mai importantă. Cu toate acestea, există copii care trăiesc într-o lume a tăcerii. Este acel univers al copiilor în care își desfășoară activitatea, de peste 30 de ani, logopedul Melania Gășpărel.
– Surzii pot să spună poezii
După ce a terminat facultatea de limbi străine la București, Melania Gășpărel s-a reorientat spre psihologia specială. A urmat această facultate la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj, specializare – logopedie. De peste 30 de ani face această meserie, și nu s-a plictisit deloc. A lucrat mai întâi la Grădinița de surzi – hipoacuzici din Fălticeni, unde a încercat, și de multe ori a reușit, să-i învețe pe „princhindei” să spună poezii, să vorbească, fără ca ei să audă. Câteva zeci de copii, după 3-4 ani de terapie, au reușit să recite, să spună cu ușurință câteva cuvinte, să citească un text scurt. Toate aceste progrese, nesemnificative pentru noi, cei sănătoși, sunt cu totul spectaculoase pentru părinții copiilor cu deficiențe de auz, dar și pentru logopedul care lucrează cu ei. Copiii au învățat să articuleze câte un sunet, apoi câte un cuvânt, toate acestea în ani de zile de muncă.
– Inteligent, dar nu poate să scrie și să citească
După grădinița de surzi, logopedul Gășpărel și-a continuat activitatea la Școala profesională Burdujeni, unde avea ca pacienți copii și tineri cu deficiențe mintale. Acești elevi aveau și deficiențe în pronunție, în articulația cuvintelor. Logopedul trebuia să intervină pentru a corecta bâlbâiala unor copii, dislalia (tulburare de pronunție). După mai mulți ani în rândul copiilor cu deficiențe, logopedul a lucrat la Centrul Logopedic Interșcolar Suceava, apoi a colaborat cu Fundația „O Nouă Viață” Siret. De trei ani îi ajută să „spargă” tăcerea pe copiii din Complexul Terapeutic „Blijdorp”. Melania Gășpărel ne-a spus că, din păcate, este în creștere numărul copiilor care suferă de dislexie – disgrafie, tulburări ale limbajului citit – scris. „Acești copii pot fi foarte inteligenți, dar nu pot scrie și nu pot citi, au tulburări de analiză și sinteză a semnelor grafice. Din păcate, mulți învățători, profesori îi consideră pe acești copii proști sau leneși, dar ei nu sunt nici una, nici alta. Cu acești copii trebuie să se lucreze într-un mod special”, ne-a povestit logopedul Melania. Ea ne-a spus că are mai mulți pacienți în această situație. Un băiețel este în clasa a VI a, dar el nu știe să scrie și să citească. „Copilul are o memorie foarte bună. El înregistrează foarte bine tot ce se predă la clasă. De când face terapie a început să scrie câte puțin, și să recunoască literele. Munca este de lungă durată”, a mai completat Melania.
– Copii care „nu vor să vorbească”
O altă boală ce a devenit din ce în ce mai răspândită este alalia – tulburare polimorfă de limbaj. Copilul aude, pare în regulă din toate punctele de vedere, dar nu vrea să vorbească. „Lucrez acum cu trei copii care suferă de afecțiunea numită alalia. Această afecțiune poate să apară din cauza stresului mamei în perioada în care este însărcinată, din cauza poluării sau datorită unor tratamente cu medicamente administrate în perioada sarcinii. De multe ori boala este confundată cu autism, retard de limbaj. Din păcate, boala nu poate fi depistată la o simplă ecografie”, ne-a povestit logopedul. În cazul acestei afecțiuni, recuperarea poate fi totală. Este cazul unei fetițe de 11 ani, care de trei ani lucrează cu un logoped. Deși are unele particularități, fetița pare a fi recuperată complet, și este în clasa a IV – a, unde are rezultate foarte bune. Copiii cu alalia înțeleg ce li se spune, dar nu pot rosti decât 3-4 cuvinte. Ei trebuie învățați să articuleze fiecare sunet. „Este o muncă ce poate dura 2-3 ani, dar recuperarea poate fi totală”, sunt de părere specialiștii.
– Numărul copiilor cu autism este în creștere
Un pericol pe care l-a sesizat logopedul Gășpărel este acela că a crescut foarte mult numărul copiilor cu autism. Dacă înainte de 1990 nu se vorbea de această afecțiune, după această dată numărul copiilor autiști a crescut surprinzător. La nivelul județului Suceava sunt peste 100 de autiști. „Formarea comunicării verbale cu copiii autiști este foarte dificilă, 50 % dintre ei nu achiziționează niciodată vorbirea, iar marea majoritate folosesc cuvintele ca pe niște verbale, vorbirea lor nu este funcțională, nu pot da un răspuns adecvat la întrebări simple: , , …”, ne-a mai explicat Gășpărel. Prima cauză pentru nașterea copiilor cu autism este poluarea, mediul înconjurător, urmat de stresul părinților.
După 11 ore de muncă pe zi cu astfel de copii, aflați într-o continuă tăcere, 8 ore lucrate la Centrul „Blijdorp” Suceava și alte 3 ore de lucru acasă cu o parte dintre copiii cu autism, alalia sau copii surzi, logopedul Melania, cu cea mai vastă experiență din județ, nu se simte obosită. Are puterea să-și adune forțele și să pună cap la cap succesele și insuccesele acelei zile, să scrie notițe, să citească câteva pagini de specialitate, și să își facă planul pentru ziua următoare. Această meserie o fascinează, îi dă multe satisfacții, mai ales atunci când aude primele sunete de pe buzele unui copil, primele cuvinte pe care le gânguresc acești copii după ore, zile, luni, ani de muncă cu fiecare în parte. Specialista în logopedie ne-a spus că este foarte grav faptul că în policlinicile din județ nu există logopezi, și nici în spitale.
După cinci luni de zile de terapie, un copil și-a corectat vorbirea
Unul dintre copiii lui Zahei Calancea, din Horodnicul de Sus, suferea de severe deficiențe de vorbire. Deși este un om de la țară, sobar de meserie, l-a interesat situația copilului său, și s-a dus cu el la București, pentru un control amănunțit, pe când copilul avea doar patru ani. Specialiștii de acolo i-au spus lui Zahei că fiul lui are nevoie de un logoped, pe care îl găsește la Suceava. „Nu știu cum a reușit să dea de mine, dar a venit cu copilul exact când trebuia. Am început terapia, copilul era adus la Suceava cu mari sacrificii, fiind și iarnă în acea perioadă: îl ducea cu căruța până în gară la Rădăuți, de acolo lua trenul spre Suceava, și apoi un autobuz până ajungea la mine. În 4-5 luni copilul și-a revenit aproape perfect”, ne-a povestit logopedul Gășpărel. Deși modești, își amintește specialista care l-a tratat pe copil, părinții i-au adus, la sfârșitul tratamentului, două găleți cu căpșuni din grădina lor. „A fost un gest extraordinar”, își amintește Melania. Dacă copilul este adus la timp la un specialist, el poate să-și revină, să vorbească corect. „Din păcate, nu toți părinții sunt așa de interesați de soarta copiilor lor, lăsând timpul să treacă în defavoarea copilului”, a mai spus Gășpărel.
Și muții vorbesc….
Erau considerați copii muți. Este vorba de doi frați, un băiat în vârstă de patru ani și o fetiță de doi ani, care nu puteau să vorbească deloc. Deși a fost dat la o grădiniță normală, copilul era marginalizat de ceilalți copii pentru că nu putea să se exprime verbal. Mama celor doi copii este medic neurolog. Și-a dat seama că ceva nu este în regulă cu copilașii ei, și a apelat la un logoped. Melania Gășpărel a lucrat mai bine de doi ani cu băiatul, iar acum, ajuns la vârsta de șapte ani, este perfect sănătos și poate să vorbească bine. „Copilul este inteligent, dar suferea de alalia (tulburări polimorfe de limbaj). S-a reușit recuperarea în totalitate. În același timp, băiatul, odată ajuns acasă, vorbea cu surioara lui, și acesta a reușit singură să-și dea drumul la vorbire. Personalitatea copilului a fost mult afectată în perioada cât el nu putea vorbi, dar acum se pregătește pentru clasa I, și este un copil absolut normal”, ne-a relatat cazul logopedul Gășpărel. Se presupune că boala a apărut la cei doi copii datorită stresului suferit de mamă în timpul sarcinilor (a avut de susținut mai multe examene).
Copil special al cerului
Undeva departe de Pământ, s-a ținut o întâlnire:
E timpul din nou pentru o naștere specială!”
Grăit-au îngerii către Domnul.
„Acest copil aparte va cere multă dragoste”.
Pașii lui vor părea foarte mici,
Împlinirile poate nu vor veni,
Și va avea nevoie de o grijă mai mare
Din partea celor ce îi așteaptă acolo jos!
Poate nu va alerga,
Nu va râde,
Nu se va juca.
Poate gândurile lui vor fi departe mereu.
Va fi deseori greu de adaptat
Și va fi numit de ceilalți handicapat!
Deci să fim atenți unde-l trimitem,
Căci vrem ca viața lui să fie frumoasă.
Te rugăm Doamne găsește părinții,
Care să facă această lucrare specială în numele Tău,
Ei poate nu vor înțelege imediat
Rolul imens care li s-a rezervat,
Dar prin acest copil trimis de sus
Credința li se va îmbogăți
Și curând ei vor afla ce privilegiu li s-a oferit:
Să poarte de grijă acestui dar din Ceruri!
Prețioasa lor sarcină cu chip atât de fragil
Este al cerului „foarte” special copil.
(Mesaj trimis de o mamă care are un copil cu handicap)
