Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale păstrează, în Fondul Primăria Orașului (dosar 2/1783), un document scris în limba germană, un strămoș al balanței de venituri și cheltuieli, o „Socoteală despre următorii bani intrați la Casieria Orașului Suceava și de acolo din nou ieșiți, de la 22 octombrie 1783, până la sfârșitul lui octombrie 1784”.
Un document contabil care-ar putea fi trecut lesne cu vederea, aparent neinteresant pentru cercetarea istorică, dar care, desfășurat și urmărit pe anexa cu venituri și cheltuieli așternute cu penița îngrijit pe hârtie, ne oferă o mulțime de informații care pot contura un tablou al epocii cu repere concrete din spațiul urban al Sucevei, un spațiu multicultural, multietnic și multiconfesional.
Noua instituție administrativă a magistratului
Se cuvine să spunem că, începând cu anul 1783, Administrația militară (austriacă) a Bucovinei (Bukowiner Militaradministration) a trecut la reorganizarea administrării localităților înlocuind vechea formulă moldovenească (cu șoltuzi, starosti și pârgari) cu noua și moderna instituție administrativă a magistratului, care avea în frunte un jude, sprijinit de un consiliu municipal alcătuit din reprezentanți aleși din rândul populației orășenești.
Astfel, la data de 3 iulie 1783, la Suceava se instituia primul magistrat, avându-l în frunte pe judele Costachi Borcilă, membri ai consiliului municipal fiind Gheorghe Tupilat, Thoros Premester, Joseph Bruner și Constantin Bacal, care reprezentau populația românească, armenească și germană din urbe.
„Socoteala banilor intrați și ieșiți”
Prin instituirea magistratului se introduceau și principiile moderne de administrare a banilor publici și astfel se înființa Casieria Orașului Suceava, organism administrativ și financiar care ținea socoteala veniturilor și cheltuielilor municipale și supraveghea perceperea impozitelor din piețele orașului și pe cele datorate de locuitori.
Documentul de care vorbim, „socoteala banilor intrați și ieșiți”, marchează data de 22 octombrie 1783 ca dată de începere a activității Casieriei Orașului, bilanțul făcându-se așadar pe un an, până la sfârșitul lunii octombrie a anului 1784.
Țigani muzicanți, brutar neamț, evrei arendași…
Parcurgerea însemnărilor și a socotelilor ținute în florini și creițari ne poartă prin mozaicul urban al Sucevei.
Aflăm că „țiganii orășeni muzicanți depun pentru libertatea de a cânta duminica în cârciumi” suma totală de 19 florini și 55 de creițari, că „brutarul neamț, Johann Dorfler, plătește pentru un transport de piatră” un florin, că „cei doi evrei arendași, Solomon Mayer din Sadova și Israel Berl din Vama plătesc ca amendă” 8 florini și 40 de creițari „pentru raportarea neadevărului la ordinul Administrației Bucovinei, dat în 5 august 1784”, sau că „lipovanului Alexovici” i se plătesc de la casierie 37 de creițari „pentru o funie pentru măsurătoare la nivelarea locului pieții”.
Rachiu, hârtie și tămâie, „negustorii străini care fac comerț ambulant”
Mai aflăm din scriptele casieriei că „de la rachiul ce a fost vândut aici în oraș s-a luat pe vadră 1/2 creițar și 2 și 1/2 creițari”, că „pentru hârtie și tămâie pentru sigilare” s-au cheltuit 10 florini și 12 creițari, sau că „negustorii străini care fac comerț ambulant” au vărsat la casieria orașului 6 florini și 12 creițari.
La rubrica de cheltuieli „pentru o tipsie de cântar din cupru, apoi greutăți de aramă gradate și o greutate de o oca din fier de folosință pentru oraș” s-au plătit 7 florini și 37 de creițari, iar pentru „transportarea unui om nebun până la Siret s-au plătit drept cărătură și îngrijire” 44 de creițari.
Paznicul de noapte, negustorul armean, lăcătușul și toboșarul…
Tabloul urbei se completează cu „paznicul de noapte Bartholomeus Mik” care „plătește înapoi remunerația de 4 florini lunar aprobată lui de Înaltele Locuri”, cu negustorul armean Cârste Pruncul, căruia i s-a plătit 1 florin și 45 de creițari „pentru un sipet al casieriei orașului”, și cu lăcătușul Fidelius Wilhelm, căruia i se achită 45 de creițari „pentru o pușculiță de bani pentru birarul pieții”.
Totodată, pe lista cheltuielilor se menționează că s-au plătit 29 de creițari „toboșarului pentru a bate toba de două ori la anunțurile publice”, iar evreului Abraham i s-a achitat un florin și 22 de creițari „pentru pulbere și alice pentru împușcarea numeroșilor câini”.
Legătorul de cărți, tâmplarul, țiganul și taurul din Moldova…
Dacă tabloul vi se pare incomplet, mai spicuim că „legătorului de cărți Michael Ferolend” i s-au dat de la casierie, „conform chitanței nr. 1”, 5 florini și 21 de creițari „pentru 3 protocoale pentru municipalitatea orașului”, s-au mai plătit 36 de creițari „tâmplarului Joseph Fuhrer pentru confecționarea unui raft pentru înscrisuri”, că țiganului Macovei i s-a dat un florin „pentru repararea uneltelor de construire a șanțului”, iar „cheltuielile lui Thoros Premester pentru aducerea unui taur din Moldova, pe care el l-a dăruit pentru cireada orășenească”, au fost de 2 florini.
Tabloul multicolor al epocii
Documentul, care pune în balanță „suma cheltuielilor comparate cu veniturile” (în monedă austriacă) face mențiunea că „la sfârșitul lui octombrie 1784 rămâne un rest și o punere în socoteală pe mai departe” de 431 florini 53 și 1/4 creițari (din care în bani imperiali 1 cu 53 și 1/4 și 430 în bani turcești).
Dincolo însă de socoteală, rămân însemnările detaliate referitoare la sumele intrate și ieșite din casierie, însemnări care ne oferă „tabloul” multicolor al Sucevei la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
