Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, declară, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că președintele Băsescu își respectă partenerii „dacă nu fac greșeli mari”, dar dacă le fac e clar că nu îi iartă, ministrul apreciind totodată că disputele din interiorul PDL sunt, de fapt, „un mic divertisment”.
„De altfel, eu cred că, dincolo de ceea ce spun unii, președintele își respectă partenerii, dacă nu faci greșeli mari. Dacă faci greșeli, e clar că nu te iartă, nu? Și e normal să fie așa”, afirmă Valeriu Tabără în interviu.
În ceea ce privește disputele din interiorul PDL, Tabără spune că majoritatea protagoniștilor sunt prieteni, iar „ceea ce se întâmplă acum este un mic diverstisment, nici măcar o stare conflictuală”, deși „campania este extrem de serioasă”.
Ministrul apreciază că PDL se află „într-o situație extrem de inedită”, deoarece, în mod obișnuit, conducerea partidului nu se schimbă decât într-un eșec electoral, „ori președintele Boc nu a trecut printr-un astfel de moment”.
Valeriu Tabără susține că Emil Boc nu le-a spus miniștrilor faptul că președintele Băsescu i-ar fi cerut demisia. „Emil Boc nu a spus chestiunea asta în fața noastră, a Guvernului sau dincolo. (…) Îmi păstrez punctul de vedere pe care l-am spus cu ani în urmă: partidele serioase își numesc prim-miniștri președinții partidului. Ei sunt cei care răspund de programul patidului. (…) Eu nu cred că partidul poate câștiga schimbându-și premierul din mers, numai după faptul că, știți, ne detașăm de politica lui Emil Boc”, consideră Tabără.
Ministrul Agriculturii vorbește în interviu și despre mama sa, în vârstă de 81 de ani, care locuiește la țară și are o pensie de 300 de lei, însă este „o mare susținătoare a președintelui Traian Băsescu”.
Prezentăm integral interviul acordat agenției MEDIAFAX de către ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără:
Reporter: Vom vorbi pentru început despre declarațiile președintelui Traian Băsescu, care l-a criticat dur pe Vasile Blaga spunând că PDL nu poate fi condus de un caporal. Sunteți politician vechi, ministru în Cabinetul Boc. Cum vedeți dumneavoastră aceste declarații?
Valeriu Tabără: Cred că e vorba despre o luptă chiar dincolo de ce ne așteptam noi, ca membri ai partidului, e o competiție cu adevărat și e luată extrem de în serios de către toți candidații. În principal, desigur de cei care au cele mai mari șanse, respectiv Emil Boc și Vasile Blaga. Cred că într-un astfel de moment nu putea lipsi președintele, care consideră că trebuie să-și spună un punct de vedere mai ales că s-a și speculat pe mai multe zone publice care ar fi putut fi punctul domniei sale de vedere și, sigur, dânsul și l-a spus în mod specific, nu a făcut excepție de la modul de a se pronunța și, sigur, cu o anumită caracterizare pentru fiecare dintre cei doi candidați. Referitor la Emil Boc, a spus clar că este un partener din 2004, un partener cu care a construit și va construi în continuare. A lăsat într-un anumit fel să se înțeleagă că dânsul merge spre zona premierului.
Rep.: Dar despre Vasile Blaga a spus că este un caporal. Îl vedeți caporal pe Vasile Blaga?
V.T.: Vasile este un tip mai direct, întotdeauna, mai scurt în fraze, mai precis în acțiunile pe care le face. E un organizator bun și nu se poate nega acest lucru, are o contribuție importantă la evoluția PDL-ului. Sigur că e vorba de două personaje extrem de puternice, care sunt Traian Băsescu, respectiv Vasile Blaga. Sunt convins că, dincolo de aceste cuvinte, dânșii vor putea colabora împreună. De altfel, și unul și altul au lăsat acest lucru să se înțeleagă, că este loc de colaborare, așa cum întotdeauna a existat în PDL.
Rep.: Spuneți că sunt două personaje extrem de puternice Traian Băsescu și Vasile Blaga. Emil Boc nu este un personaj la fel de puternic?
V.T.: Cred că Emil Boc este într-un anumit fel mai elegant în a se adresa. Este și premier, este și omul care trebuie să facă față nu numai problemelor din perioada campaniei din propriul partid, să nu uităm conduce o coaliție, de altfel și-a asumat răspunderea pentru două legi extrem de importante în Parlament și care au nevoie de a fi susținute. Se știe că numai PDL singur nu poate să susțină aceste legi. Ori, Emil Boc a câștigat destul de multă experiență în negocieri și mai ales în a traversa momentele extrem de dificile, dacă luăm numai cele 13-14 asumări de răspundere guvernamentală, care spun ceva, experiență, dar aș spune că și o toceală de nervi care trebuie să ți-i calmezi, să te așezi la masă, să negociezi chiar și atunci când ai puține șanse. Și, din fericire, Boc a câștigat extrem de multe partide, să spunem noi așa, de negocieri și momente.
Aș mai spune încă un lucru: noi ne găsim într-o situație extrem de inedită. În mod obișnuit, conducerea partidului nu se schimbă decât într-un eșec electoral, ori președintele Boc nu a trecut printr-un astfel de moment. Am traversat un moment de criză, într-un moment în care a trebuit să luăm niște măsuri care nu întotdeauna au fost foarte populare. Iată că este un moment în care, sigur, timid, dar se văd rezultate pozitive. S-ar putea ca în câteva luni rezultatele să fie semnificative. Este un merit al celui care a putut să ducă un partid politic fără pierderi foarte mari, de fapt sunt nesemnificative, și mai mult, traversând un moment parlamentar dificil, pentru că, iată, în Senat ne găsim la o limită foarte mică de majoritate, în Camera Deputaților de asemenea. Trebuie să ai un anumit joc, să spunem de glezne și de minte ca să poți să traversezi anumite momente. Pentru că e o diversivitate de opinii, inclusiv în zona colegilor parlamentari, unde nu de puține ori erau probleme inclusiv în înțelegerea unor măsuri pe care Guvernul în care PDL-ul este reprezentativ trebuia să le ia.
Rep.: Cum vedeți, cum simțiți această campanie internă din partid?
V.T.: Eu vin mai puțin în contact cu partidul, prin prisma activităților mele de ministru. În puține cazuri în care discutăm politică, de cele mai multe ori mă regăsesc în fața propriilor parlamentari, legat de anumite probleme care probabil nu funcționează cum aș dori eu în teritoriu. Am încă insule în țară în care nu au fost achitate subvențiile. Suntem în elaborarea unor decizii de agricultură și în care de consultăm cu colegii parlamentari. În același timp, eu țin legătură în general, dar n-aș spune că sunt foarte angrenat în aceste campanii. Oricum, ele se duc extrem de serios, mult mai serios decât au fost făcute cu alte ocazii în care PDL și-a ales conducerea.
Rep.: Ce înseamnă „serios”?
V.T.: În primul rând, fiecare dintre cei doi sunt angajați cu trup și suflet în competiție, pentru a câștiga aceste alegeri. Și nu este vorba de o competiție de formă. E clară. Și, dacă vreți, eu aș reveni și la afirmațiile pe care le-am făcut în urmă cu 7-8 zile, în care spuneam că 80% din membrii partidului și-ar fi dorit o armonizare a pozițiilor celor doi, pentru că eu, de pildă, și o spun cu toată sinceritatea, cred în acești lideri. Sunt cu adevărat niște lideri de partid, pornind de la Sorin Frunzăverde, căruia nu i se pot lua meritele în ceea ce a însemnat aducerea PDL spre zona de dreapta politică, în ceea ce a însemnat integrarea în Partidul Popular European și în același timp, sigur, și Vasile Blaga ca și ceilalți lideri. Dincolo de anumite păreri exprimate în media de anumite grupuri sau de opoziție, ei sunt totuși lideri puternici ai unui partid, poate ai celui mai puternic partid la această dată din România.
Sigur că a trebuit să traversăm un moment care nu s-a repetat din 90 încoace. Nici Convenția Democrată nu a trecut prin așa ceva, pentru că Convenția Democrată nu a putut să ducă la bun sfârșit programul propriu cu care a venit la guvernare. PDL a fost pus în situația să-și schimbe programul, să se adapteze la ceea ce a însemnat o criză, o criză care a fost extrem de greu de pătruns de a cunoaște absolut toate elementele, care iată au izbucnit, au explodat practic în societatea românească. Și nu numai. Pentru că nu ne găsim într-o criză politică sau într-o criză generată de anumite măsuri politice, ci sunt măsuri luate datorită unei crize în România din multitudinea problemelor care au fost create în zona celor mai mari puteri economice ale lumii. SUA, inclusiv Germania nu au scăpat de așa ceva, de momentul acesta al crizei, și, sigur, cred că cu atât mai mult cu cât la noi nu au funcționat anumite instituții, inclusiv ceea ce înseamnă elementele de prognoză.
Eu cred că într-o societate, mai ales în evoluție, trebuie să ai elementele de prognoză și de previziune, ori la noi au fost momente în care n-ai știut exact, de la președinte și până la ultimul parlamentar, n-ai știut efectiv care va fi evoluția peste o lună sau două. De multe ori eu cred că parlamentarii au tratat cu multă ușurință anumite decizii, mergând mereu spre ceea ce însemna elementul esențial, obiectivul esențial care este votul, și nu este simplu să te desprinzi de acest obiectiv și să te duci în realitatea în care trăiește cetățeanul zi de zi.
Rep.: Cum vedeți implicarea președintelui Traian Băsescu în această campanie internă din PDL, faptul că susține un candidat, pe Emil Boc, și îl critică pe celălalt, pe Vasile Blaga?
V.T.: Cred că președintele a răspuns, nu s-a implicat direct, a răspuns unor afirmații. Și știu sigur că ele au fost făcute. Și atunci a vrut să rupă această chestiune. De fapt, el s-a și referit la o concluzie, sper că am auzit bine aseară – am prins foarte puțin, am venit mult mai târziu în fața televizorului – și a vrut să clarifice situația ambiguă care s-a creat. Adică, a spus „am fost partener, sunt partener în continuare”, s-ar putea ca anumite dispute care au avut loc să fi creat această tendință a președintelui de a spune un anumit punct de vedere față de colegul Vasile Blaga.
Rep.: Nu este destul de aproape granița între a răspunde unor afirmații și a te implica?
V.T.: Sigur că momentul de ieri (duminică – n.r.) nu este unul fără urmări. Vocea președintelui este una puternică, pentru că până la urmă elemente esențiale de abordare politică a guvernelor Boc, inclusiv a grupurilor parlamentare, au mers pe idei care au fost susținute în totalitate de președintele Traian Băsescu. Să nu uităm că președintele chiar și-a asumat anumite poziții pe care Guvernul nu le… anumite poziții pe care nu se ieșise. Cu aproape doi ani în urmă a apărut acea ieșire a președintelui la Cotroceni care s-au făcut previziunile cele mai bune, după care Guvernul și întregul partid a trebuit să le pună în practică. Eram obligați să le punem în practică. E greu să spui că iese cineva să facă rău. Uitați-vă la țările care n-au reușit să ia măsurile la timp. Eu cred că dincolo de ce înseamnă disputa și până la urmă faptul că mulți oameni din această țară au suferit datorită acestor decizii, dar cred că momentul acesta al suferințelor a trecut. Și eu cred că va veni un moment de reașezare, de normalitate. Să nu uităm, după părerea mea, a fost mai gravă afirmația fostului premier Adrian Năstase, în plin avânt economic, că românii să plece spre străinătate să aducă valută. Sunt de notorietate acele îndemnuri de a pleca la muncă în străinătate să descongestioneze economia națională, prin 2003 dacă nu mă înșel. (…)
Eu cred că ieșirea președintelui și mai ales faptul că dânsul a afirmat că nu va mai lua altă poziție, însă a avertizat că trebuie să rămână pe poziția pe care o are și căreia i-o conferă Constituția. Repet, nu fără să aibă curajul să spună «da, domn’e, eu am colaborat excelent în 2004 cu Emil Boc» și într-adevăr a fost un parteneriat care a funcționat după părerea mea cel mai bine după 1990. Pentru că nici în perioada Iliescu, Văcăroiu…
Rep.: Un partener foarte bun pentru președintele Traian Băsescu?
V.T.: N-aș spune pentru președinte. În mod sigur și pentru președinte, dar în abordarea unor programe grele, ori disfuncționalitatea între instituțiile statului, ale Executivului, între Președinție, respectiv Guvern ar fi fost o catrastrofă mare. Gândiți-vă ce s-a întâmplat în timpul Convenției Democrate, acea dispută între președintele Constantinescu și premierii pe care i-a avut, exceptându-l pe domnul Isărescu, în ultima etapă, dar și cu domnul Ciorbea au fost probleme și cu Radu Vasile au fost probleme, de un anumit tip. Poate că sunt chestiuni care nu sunt prevăzute în Constituție.
Rep.: Apropo de această dispută despre care vorbiți pe timpul CDR între președinte și premier. S-a tot vehiculat, au existat tot felul de zvonuri, dumneavostră faceți parte din Cabinet și știți mai bine, s-a tot vehiculat faptul că președintele i-a cerut premierului Emil Boc să-și dea demisia din funcția de prim-ministru.
V.T.: Eu am spus atunci, la grupurile parlamentare, probabil că n-a fost înregistrat, eu am spus atunci că momentul nu era pentru a demite sau a-i cere lui Emil Boc să-și dea demisia.
Rep.: Dar a existat acest moment în care președintele Traian Băsescu i-a cerut premierului să-și dea demisia?
V.T.: N-aș putea să vă spun. Niciodată Boc nu a spus chestiunea asta în fața noastră, a Guvernului sau dincolo. În Guvern, chiar l-am admirat atunci când era dezbaterea cea mai mare în presă pe demitere ș.a.m.d., cu destul de mult calm a condus Guvernul în evaluarea unor inițiative legislative extraordinar de dificile. Nu știu de câte ori n-am dezbătut Codul Muncii, Legea salarizării în învățământ, Legea educației. Eu aici am admirația față de Boc, pentru că, chiar dacă de afară erau niște presiuni cărora nu oricine le poate face față foarte ușor, ședințele de Guvern au fost ședințe de o analiză impecabilă și eu aș spune cu rezultate foarte bune pentru legi, chiar dacă au unele mici fisuri, sunt legi excelente care au venit, sunt legi de reformă.
Rep.: După părerea dumneavoastră, ar trebui separată funcția de prim-ministru de cea de președinte de partid?
V.T.: Îmi păstrez punctul de vedere pe care l-am spus cu ani în urmă: partidele serioase își numesc prim-miniștri președinții partidului. Ei sunt cei care răspund de programul patidului. Eu cred că două mandate au fost la acest nivel. Și Năstase, dar Năstase mai avea și alți șefi pe lângă el. Tăriceanu și cu Emil Boc rămân responsabilii pentru politicile pe care le-au dus în perioada de gestionare a Guvernului. Cred că numai atunci îl poți judeca corect pe Emil Boc, când și-a încheiat mandatul și când te-ai prezentat cu un mandat încheiat și cu un program pe care ți l-ai asumat în alegerile parlamentare în urma cărora ai putut să devii prim-ministru și ai format Guvernul, pentru acest program ți-ai asumat răspunderea în fața cetățenilor, după care te duci să culegi aprecierile. Dacă ele sunt pozitive, poți continua pe o treaptă superioară, dacă nu, atunci se impune chiar înlocuirea președintelui, așa cum este cazul în țările cu tradiție democrată, cazul Marii Britanii, în Germania. (…)
Eu cred că Emil Boc poate fi apreciat ca rezultat, după un scrutin electoral. Eu nu cred că partidul poate câștiga schimbându-și premierul din mers, numai după faptul că, știți, ne detașăm de politica lui Emil Boc. Eu fac parte din acest Guvern, n-aș putea spune că sunt un prieten, un apropiat a lui Boc, sincer nu sunt, sunt momente de discuții în special pe probleme de agricultură, dar responsabilitatea acestui program și-a asumat-o cu destul de multă forță.
Rep.: Cu alte cuvinte, până după alegeri…
V.T.: Eu nu împărtășesc acest punct de vedere, de schimbare a premierului. Trebuie să-și ducă responsabilitatea până la capăt. E o asumare a unei oferte electorale din 2008, noi va trebui să o finalizăm. Că între timp s-au făcut reajustări la acest program, din motive obiective, dintr-o situație care a fost reală și de care nu este responsabilă doar o persoană politică și chiar un partid politic. E un ansamblu de probleme, care s-au manifestat în societatea românească, în economia românească. Emil Boc trebuie să ducă acest program și să arate „da, am putut duce până atunci angajamentele, de acolo am avut alte angajamente care de asemeni le-am realizat și în același timp aceste angajamente”. Eu sunt convins că 2011 va fi la acel obiectiv de 1-1,5 la sută creștere și acest lucru este extrem de important pentru societate. Să nu uităm reformele acestea importante din sănătate și, chiar dacă ministrul Cseke, după părerea mea unul dintre cei mai buni miniștrii, un tip tânăr care și-ar putea rata cariera politică, e convins că ce face acum va fi un rezultat pozitiv în reforma din sănătatea românească în anii viitori.
Rep.: Deci, Emil Boc ar trebui să-și ducă mandatul până la capăt?
V.T.: Absolut. Emil Boc ar trebui să-și încheie mandatul, mandat de 4 ani, cu un program teribil de greu și angajamentul PDL în oferta electorală n-a fost unul simplu, dar pe parcurs au apărut alte pietre de moară care au fost ridicate și urnite din loc.
Rep.: Chiar dacă ar pierde președinția PDL, să zicem, tot ar trebui să-și după mandatul de premier până la capăt?
V.T.: Atunci este o chestiune legată de poziția PDL. Însă, părerea mea este că Emil Boc va continua și în calitate de președinte, și în calitate de premier.
Rep.: Există riscul scindării PLD în cazul în care ar ieși Vasile Blaga președinte al partidului?
V.T.: Nu cred. Eu îi cunosc pe lideri, chiar dacă ei sunt mai aprigi uneori, e o unitate în diversitate, se potrivesc aceste două sintagme la nivelul conducerii PDL. Se cunosc de prea mult timp. Marea majoritatea dintre ei sunt prieteni, ceea ce se întâmplă acum este un mic diverstisment, aș spune, nici măcar o stare conflictuală, chiar dacă, spuneam, campania este extrem de serioasă. Dar cred că este extrem de important de urmărit ce înseamnă democrația și dezbaterea dintr-un partid politic, care este cea din actualul PDL.
Rep.: Ceea ce se întâmplă este „un mic divertisment”, spuneți dumneavoastră, între cele două tabere?
V.T.: La o primă vedere. Pentru că, vă spuneam că dincolo de acest divertisment pe care îl tratează unii ca divertisment, problema este extrem de serioasă, iar competiția este una extrem de aprigă, să nu spun dură. Dacă și președintele a avertizat asupra unui mod de comportament și sunt convins că această poziție a președintelui a venit ca un element de corecție.
Rep.: După părerea dumneavoastră, președintele s-ar teme de Vasile Blaga, n-ar mai găsi partenerul la fel de loial și de potrivit?
V.T.: Părerea mea este că președintele, dincolo de ceea ce a însemnat această voce un pic mai dură, și-a păstrat o apreciere deosebită, repet încă o dată, față de un partener care în momente dificile a fost un partener serios pentru președinte, în momente dificile, grele. Să nu uităm că și președintele a trecut printr-un moment de suspendare, atacurile împotriva Președinției și a președintelui sunt în continuare puternice, sunt exprimări de poziție. Premierul și Guvernul au fost un sport pentru președinte. Nu cred că președintele a uitat. De altfel, eu cred că, dincolo de ceea ce spun unii, președintele își respectă partenerii, dacă nu faci greșeli mari. Dacă faci greșeli e clar că nu te iartă, nu? Și e normal să fie așa. În politică nu trebuie să fie prietenia sau alte sentimente legate de o anumită persoană, politica îți cere uneori să sacrifici.
Rep.: Credeți că ar trebui schimbate sigla partidului, denumirea partidului?
V.T.: PDL s-a dus clar spre dreapta și numeni nu mai poate nega, decât cei care nu vor să privească sau cei care nu vor să facă analiza corectă. Și aici este meritul multor lideri ai PDL, începând cu președintele Băsescu. Eu am avut ocazia să fac parte din Biroul Permanent al PDL la vremea aceea și știu cât efort s-a făcut atunci când s-a schimbat orientarea PDL. O deschidere foarte puternică pentru Sorin Frunzăverde, au mai fost și alți membri ai partidului care au acționat și au lucrat în relațiile cu Partidul Popular. Și sigur că sunt din însemnele partidului care trebuie să fie adaptate în continuare sau în pasul următor spre ceea ce înseamnă poziția doctrinară și de program a PDL.
Rep.: Cum vedeți cea de-a treia candidatură, cea a domnului Paleologu, pentru șefia PDL?
V.T.: Într-un sistem democratic, mă surprind că nu sunt mai multe candidaturi. Domnul Paleologu este un politician de un anumit tip, de un anumit stil, de o anumită strategie și, sigur, a venit cu o ofertă de moțiune pe care probabil o va aprecia mai mult sau mai puțin Convenția Națională a partidului.
Rep: Are șanse?
V.T.: E șansa candidatului. Orice candidat care pleacă la drum, pleacă cu șansa lui. Sigur că bătălia se dă, în opinia mea, între cei doi lideri, și e normal să fie așa. În mod sigu,r vor capta atenția membrilor de partid și, iată, filialele sunt destul de individualizate în ceea ce privește susținerea celor doi candidați.
Rep.: Aș vrea să vă întreb legat de agricultură și legat de ceea ce spunea președintele Traian Băsescu, care a afirma: „când vom învăța că trebuie să muncim opt ore, când vom învăța să nu mai lăsăm 3 milioane de hectare nemuncite, că nu vin miniștri să cultive pământul, când vom învăța că decât să stăm la cârciuma satului mai bine mă duc și bag plugul în hectarul jumătate din spatele casei” …
V.T.: Am o singură corecție, pentru că eu am dat de vreo zece zile ceea ce am spus în urmă cu vreo două săptămâni, la o întâlnire cu fermierii, am spus atunci, după observații, pentru că am format ochiul câmpului nu numai din avion, ci și atunci când trec peste câmp, să spun că anul acesta nu mai avem 3 milioane teren necultivabil, ci coborâm sub un milion. Deci, mult sub un milion va rămâne teren necultivat, vorbesc din arat. Pentru că ani de zile la suprafața despre care a vorbit președintele, și aș spune că în parte are dreptate. Foarte multă lume de la nivelul satului ajunsese să-și cumpere strictul necesar, inclusiv pătrunjel și roșii din butic, de la butic unde era o secvență cu câteva lădițe de zarzavat. Sau cei mai tineri să nu cunoască foarte bine aceste plante, care trebuie să se regăsească inclusiv în glastrele din apartament. Se știe că foarte mulți au un ghiveci cu frunze de pătrunjel, ca să fie pătrunjelul proaspăt. Și pe mine m-a surprins în multe sate și în special în Banat, în anii trecuți am avut suprafețele cele mai mari necultivate într-o zonă cu un potențial excepțional. De cele mai multe ori vorbesc cei care n-au pus mâna pe sapă, și vorbesc de zona rurală, să nu uităm că spre zona rurală PDL a orientat acea pensie socială, cred că a fost unul dintre beneficiile cele mai mari despre care se vorbește prea puțin, pensia țăranilor. Se știe că ea nu provine din contribuție, ci direct de la bugetul de stat, și eu sunt și am fost unul dintre susținători. Și nu e vorba de a da ceva gratuit acestor oameni care au dat atât de mult țării înainte de 89. Dacă ne gândim cum a fost risipită producția agricolă și câte probleme avea atunci de neaprovizionare, iar ei care lucrau pentru 3-4 lei pe zi sau pentru 150 kg de grâu pe an, acești oameni au dat până la urmă o pâine pentru toată țara. Nu poți acum să le spui că le iei pensia, dar în același timp nu se justifică să ții pământul doar așa, ca să am nu știu câte hectare. El trebuie să fie introdus în circuitul productiv, pentru că este până la urmă nu bun propriu, este un bun național. Pământul face parte din aceste bunuri care, chiar dacă sunt în proprietate privată, cu consecințele proprietății, el are totuși consecințele naționale, modul de folosință al lui.
Din păcate, eu aș spune că în România se lucrează cel mai puțin și susțin punctul de vedere al președintelui, nu pentru a mă asocia cu dânsul. Gândiți-vă că începem ziua, săptămâna de lucru luni la amiază și o terminăm poate joi la amiază, nu vineri la amiază. Cred că suntem la nivel european țara care lucrează ca timp util cel mai puțin și aici aș spune mai mult referindu-mă la sectorul public, nu la cel privat.
Rep.: Și parlamentarii încep luni după-amiază și termină miercuri la prânz.
V.T.: Da, e valabil pentru toată lumea, pentru toate instituțiile publice. Nu mă feresc. Parlamentul numai în România are sincopele lui datorită disputelor care sunt, însă problema mare este productivitatea. Pentru că eu am pățit-o, să spun așa, în ghilimele, în perioada aceasta de aproape opt luni de ministeriat. Dacă economia sau celelalte sectoare nu asigurau suficiente venituri, nu ălea erau de vină, era țăranul de vină că vinde mai scump. Eu nu pot să împărtășesc un asemenea punct de vedere. Și aș spune că anul acesta, ținând această protecție, în ghilimele, asupra producătorului de materie primă, că este animală sau vegetală, a fost de altfel succesul pieței și al producției agricole românești din 2010. Se știe că au crescut exporturile foarte bine. E un pas excepțional, importurile doar cu 2%, iar deficitul comercial de produse agro-alimentare s-a redus la jumătate (…)
Orice om din România, la potențialul pe care îl are, nu trebuie să rabde de foame. Este o anomalie să rabzi de foame, și iar revin la chestiune că mai zilele trecute, înainte ca președintele să iasă public, discutam cu un prieten de-al meu, trecând printr-o comună în care de dimineață de la opt și până seara la zece crâșma e plină. Deci, crâșma e plină. Dacă te duci la Ianova – dau acum exemplu locul unde stă mama și unde merg și eu de vreo 40 de ani – să cauți pe cineva să sape în grădină pentru o sută de lei pe zi plus masă, plus mâncare, nu găsești. Da’ la birt e prezentă lumea. Asta e o vină și a noastră, pentru că zona rurală nu va trăi și nu va evolua chiar dacă vor fi producții mari. Acolo trebuie să găsești și activități care să ducă dincolo de ce înseamnă activități sezoniere agricole. Grâul îl recoltezi în luna iunie-iulie. Păi ce faci până în octombrie, mă duc la birt? Ce fac? Ar trebui să avem acea perioadă ocupată. Și este acea experiență a Țărilor de Jos, Belgia de pildă, care pentru perioada respectivă a găsit tot activități în agricultură, de pildă în serii solare, un fel de legume-fructe. Deci, acest lanț de activitate în zona rurală se impune să-l dezvolți și cred că la acest lucru s-a gândit președintele, președintele s-a gândit la ceea ce înseamnă elementul esențial al rezultatului economic și aici cred că poate fi judecat Guvernul Boc, creșterea productivității muncii. Asta înseamnă și calitate și cantitate, înseamnă tehnicitate și înseamnă seriozitarea celui care produce bunul respectiv.
Rep.: Vor fi sancționați cei care nu vor lucra terenurile agricole? Vă gândiți la așa ceva?
V.T.: Nu cred că va mai fi nevoie. Deci, dacă problemele merg așa cum au început să meargă, și suprafețele devin nesemnificative, nu se impune sancțiune. O sancțiune s-ar putea impune atunci când terenurile agricole pot să fie neîngrijite, și asta e valabil și pentru unii primari, e valabil și pentru unele instituții ale statului, de-a lungul căilor ferate, de-a lungul șoselelor, locuri publice care n-au fost igienizate. Sau pe șosea, ați văzut că se curăță o jumătate de metru de-o parte și de alta. Acolo nu e vorba numai de o vegetație, este vorba despre o sursă de prejudiciu, de o sursă extraordinară de prejudiciu care se aduce agriculturii, pentru că pe acest prejudiciu apar boli, apar dăunători care înseamnă costuri ale tratamentului, înseamnă poluare. Oriunde în lume nu vezi suprafețe cu ciulini, nu poți să lucrezi, nu trebuie să te duci să pui terenul în circulație pentru ca el să ajungă să producă. Astfel, trebuie să știi sigur că pâinea de pe masă ți-o pune altcineva și o vrei și ieftină. Deci, eu nu-mi lucrez terenul, nu fac producție, dar aștept să-mi vină foarte ieftine produsele. Nu e o relație din cele mai normale. Și, repet, din acest punct de vedere, președintele a avut dreptate, avem mari probleme cu ceea ce înseamnă timpul util de muncă, efectiv folosit pentru producerea unui bun și apoi câte bunuri produc în acel bun util de muncă și ce calitate dau ei produsului respectiv, este vandabil în piață sau nu este, nu-l produc pentru a fi pe stoc. Și apoi urmează un lucru, este respectul între ramurile economice, că de multe ori văd tratată agricultura la marginea economiei.
Rep.: Tratată de către cine la marginea economiei?
V.T.: N-aș vrea acum să spun. O parte cu cei care am lucrat o viață, deși nu vroiam să mă fac agronom, vroiam să mă fac altceva, dar odată ajuns agronom, unii dintre colegii mei îmi spun că mă duc undeva spre fundamentalism și credința că agricultura României este cu un potențial formidabil, dar o spun că de cele mai multe ori agricultura nu a fost tratată la nivelul, nu de prințesă, dar oricum de primadonă, pentru că oricare dintre marile state ale lumii industrializate și, imediat după război, dacă vă uitați cu atenție la măsurile luate de Germania sau Japonia, au fost legate de agricultură. Agricultura dă siguranță, dă stabilitate, îți dă timpul necesar de a gândi normal. Dar eu gândesc că n-am ce pune pe masă copiilor, mai pot gândi normal, indiferent cât aș fi de lucid?
Rep.: Guvernul Boc tratează agricultural la nivel de primadonă?
V.T.: Fără a fi o relație specială nici cu ministrul Finanțelor, dacă n-ar fi fost deschiderea astă toamnă să dăm bani imediat către agricultori, n-aș fi avut certitudinea și nici rezultatele de la sfârșitul anului. Să nu uităm că în anul 2011 am plătit pentru 2010 aproape tot până în luna martie, peste 90% din bani sunt în conturile fermierilor și unii din acești bani sunt în câmp deja, materializat în sămânță, în erbicide, în îngrășăminte, de-asta arată câmpul mai bine ca oricând. Pentru că prima problemă pentru fermieri este să aibă sursa financiară. Și asta a făcut Boc la sfârșitul anului 2010, cel puțin eu de când sunt ministru, pe problema legată de fermieri, de producția agricolă românească n-aș putea să mă plâng. Și acum toți banii, pentru zonele defavorizate avem deja toate controalele făcute, sunt finalizate și eu cred că până la sfârșitul lunii mai să dăm acești bani.
Rep.: Să înțeleg că agricultura primadonă nu este, dar ce este?
V.T.: A devenit o chestie serioasă, cel puțin față de cum a fost tratată până acum. Noi avem alte probleme pe agricultură, cum sunt îmbunătățirile funciare, pentru că avem multe probleme acolo nerezolvate (…)
Rep.: Domnule Valeriu Tabără, sunteți politician vechi, sunteți pentru a doua oară ministru al Agriculturii, dacă s-ar scrie într-o carte de istorie, dacă ar fi scris numele dumneavoastră și copiii și generațiile viitoare ar citi despre dumneavoastră, ce ați vrea să fie scris?
V.T.: Că am ținut la agricultura României și am făcut-o cu tot sufletul. Foarte puțini știu că eu am pierdut enorm din veniturile mele, nu mai am dreptul să conduc programe, inclusiv lângă studenți nu mai pot sta acum. De la Parlament am pierdut enorm de multă liniște și, dacă nu era această obligație pentru fermierul român, căruia eu am îndrăznit mereu să-i dau sfaturi și am făcut-o public, în calitate de profesor, de agronom cu experiență, în calitatea mea de vicepreședinte al Academiei Silvice, am scris cărți. Aș fi extrem de mulțumit să-mi spună „ministrul respectiv și-a făcut datoria față de agricultură, că tot ceea ce a spus și nu a reușit să facă trebuie făcut”.
Eu am venit în Ministerul Agriculturii ca o datorie, și nu ca o plăcere. Sigur că în primul mandat mi-au făcut plăcere două lucruri: că-ți încununezi o carieră, o meserie, un agronom să ajungă de la inginer agronom, sigur eu eram profesor conferențiar în 1997, cercetător și să ajungi ministru, ce vrei mai mult, pentru o carieră profesională? Și am fost un ministru bun (…)
Rep.: În timpul mandatului dumneavoastră sau după acest mandat vor mai fi situații în care ferminerii să iasă în stradă să-și ceară drepturile?
V.T.: Mi-aș dori să nu iasă. La mine, cu o mică excepție, ministerul a fost ocolit, nu au fost probleme, pentru că am un dialog aparte cu ei. Sigur că există și în zona lor nuanțele politice, le înțeleg, trecem peste ele, dar în general structurile profesionale mari sunt de dialog și am construit împreună. Foarte importantă a fost relaționarea cu sistemul bancar. Dacă până la venirea mea erau relații încordate, acum lucrez bine cu băncile, cu cele două fonduri de garantare.
Rep.: Deci, nu vor fi cazuri de fermieri care să iasă în stradă să-și ceară drepturile?
V.T.: Eu spun că nu. Numai dacă partidele se joacă într-un anumit fel. Dar eu bănuiesc că pe agricultură nu. În rest, partidele au pe ce să se dispute. Nu poți băga mâna în buzunar, cum le spun foarte multor fermieri, mamei mele care are pensie de 300 de lei și plătește toate impozitele, dar mie nu-mi plătește impozitul la stat nici măcar simbolic.
Rep.: Și mama dumneavoastră nu critică Guvernul pentru că are o pensie doar de 300 de lei?
V.T.: Nu. Mama a fost întotdeauna o susținătoare a mea, orice am făcut. Este o mare susținătoare a domnului președinte Băsescu, se ceartă încă în jur și ea, la 81 de ani, este extrem de lucidă, vede greutățile în stilul țărăncii care a dus o viață dificilă și grea pe umeri. Și prinde foarte ușor ceea ce înseamnă disputele astea care n-au nimic cu esența.
Rep.: Vă critică uneori?
V.T.: Absolut. Mă critică în primul rând din punctul de vedere al meseriei. Mama este întotdeauna cea mai bună agronoamă din casă.
