Svetlana Aleksievici: „Dezastrul de la Cernobîl”

Când frații Arkadi și Boris Strugațki publicau în 1972 celebrul lor roman SF „Picnic la marginea drumului”, nu și-ar fi putut imagina, nici în cele mai negre vise, că Zona descrisă în roman va deveni realitate 14 ani mai târziu, în țara lor, URSS.
Conform ideologiei oficiale, Zona nu avea cum să apară în patria sovietelor. Doar URSS construia cele mai sigure reactoare nucleare din lume care „ar fi putut fi instalate chiar în Piața Roșie, atât de fiabile erau”.
Nu a fost așa. Pe 26 aprilie 1986, lumea avea să intre în epoca Cernobîl. Explozia reactorului numărul patru va deveni cel mai mare dezastru nuclear civil din istoria omenirii. Zona este o realitate în toată monstruozitatea ei.
La fel ca în cartea SF a fraților Strugațki, Zona este un infern pe pământ, guvernat de propriile legi. Aici lumini dansează deasupra câmpului, praful ridicat de vânt are culori ciudate, se nasc copii cu mutații genetice, populația a fost evacuată, regiunea, interzisă și păzită de patrule militare, dar oameni stranii și-au făcut din Zonă locul în care trăiesc.
Cartea este o istorie orală mișcătoare a catastrofei din 1986 de la reactorul nuclear de la Cernobîl, în care curajul fatalist și stoic este dublat de un umor incredibil de negru.
Jurnalista rusă Svetlana Aleksievici a înregistrat o serie de mărturii pe care le-a prezentat sub forma unor istorisiri, în stil romanesc, care zugrăvesc imaginea vie a atmosferei generale de nemulțumire de la sfârșitul perioadei comuniste, în care liderilor de partid agresivi, propagandei paranoice și mobilizărilor haotice li se opun sarcasmul deprimant, gândurile amare și abuzul de votcă.
Rezultatul este o radiografie de neuitat a sufletului rus.
Sursa: www.libris.ro