La sfârșitul acestui periplu prin istoria ultimilor 35 de ani, se impun câteva considerații cu caracter general. În acești ani, am avut patru președinți (al cincilea este la început de mandat) și 20 de prim-miniștri, ca să nu mai vorbim despre sumedenia de miniștri schimbați ori maziliți, uneori fără motiv. Ne-am concentrat atenția pe activitatea președinților României, deoarece, o mare parte a Puterii a fost concentrată în mâna lor. Dintre cei 20 de prim-miniștri, deosebim patru cu mandat continuu (Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc), unul cu mandat trunchiat (Victor Ponta) și restul, folosiți conjunctural. Pentru că Istoria reține marile evenimente, putem aprecia că perioadele în care România a progresat au fost în timpul guvernărilor Văcăroiu (1992-1996), Năstase (2000-2004) și Tăriceanu (2004-2008). Guvernul Boc (2008-2012) s-a confruntat cu criza economică pe care a administrat-o greșit. Așadar, responsabili pentru evoluția României sunt, în primul rând, președinții și apoi prim-miniștrii și miniștrii.
În realitate, toți acești ani, societatea românească a tolerat o anomalie politică: Puterea să fie administrată de președinți cu atribuții limitate constituțional și un Executiv, condus de prim-miniștri funcționari. Acest exercițiu politic, al imixtiunii președinților în executiv și legislativ, a provocat mereu haos și confuzii în elaborarea deciziilor. Cei mai mulți prim-miniștri au fost nevoiți să apeleze la ordonanțe de urgență pentru a cârpi repede golurile legislative lăsate de predecesori, ceea ce a dus către marginalizarea Parlamentului. Intervențiile ultimilor președinți în justiție, controlul asupra serviciilor secrete și relațiile de dependență stabilite cu mass-media, toate acestea constituie cadrul ideal, birocratic, în care se manifestă corupția legală în România.
Nu putem acuza președinții României de lipsă de patriotism. Putem aprecia că unii s-au dedicat slujirii interesului național și ceilalți slujirii intereselor personale. Unora le estimăm experiența politică, altora lipsa de experiență, compensată de bun-simț, iar celorlalți, atât lipsa experienței, cât și a bunului-simț. Nu putem susține că în România totul a fost negativ, însă putem aprecia că măsurile pozitive pentru populație – economice și sociale – s-au pierdut în haosul politic, legislativ și guvernamental din ultimii 20 de ani. Remarcăm două trăsături de caracter electoral ale societății românești: votul impulsiv și votul inconștient. Mandatele lui Traian Băsescu și Klaus Iohannis au fost reînnoite, deși au arătat ceea ce pot încă de la primul mandat. Era de așteptat electoratul să acționeze în consecință. Greșeala opțională repetată a dus România în fundătura politică din noiembrie 2024. Un alt aspect, extrem de importat, este pregătirea profesională a candidatului pentru exercitarea atribuțiilor prezidențiale (politică externă, politică de apărare, echilibru politic intern). Nici unul dintre președinții României – în afară de Ion Iliescu – nu a avut experiența necesară. Toți au învățat „din mers” și, complexați de necunoaștere, s-au rezumat să practice supușenia în plan extern, în timp ce adevărata desfășurare de forțe era exercitată cu aroganță în plan intern. Nici președintele Nicușor Dan nu are calitățile unui om de stat, dar îi acordăm timp. Cunoscând listele electorale, pentru toate scrutinele, au existat candidați cu bogată experiență diplomatică și administrativă. De ce nu s-au bucurat de atenția electoratului? Vom risca un răspuns: Traian Băsescu și Klaus Iohannis au eliminat din cursă adversarii politici cu potențial, fie batjocorindu-i, fie acuzându-i pe nedrept și stigmatizându-i. În locul lor s-a afirmat o pleiadă de incompetenți și impostori intelectuali. În egală măsură, sunt vinovate și partidele politice care au promovat pe liste și în funcții de conducere nulități. În felul acesta, electoratul a fost direcționat să aleagă în mod impulsiv și inconștient.
Concluzie: Soluția suveranistă este inutilă. Dacă schimbăm criteriile după care ne alegem conducătorii, va fi posibilă exercitarea suveranității!
