Modificarea modului de prescriere a medicamentelor compensate, stabilită în februarie printr-o ordonanță de urgență a Guvernului, lovește în una dintre cele mai vulnerabile categorii de populație: oamenii cu afecțiuni psihice. Când aceștia mai sunt și cu venituri reduse și nu-și permit să plătească medicația pe care până acum o primeau în mod gratuit, lovitura este dublă.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 8/2018 privind reglementarea unor măsuri în domeniul sănătății, în vigoare de la 1 martie 2018, prin adăugarea unei fraze la art. 241 alin. 4, s-a redus numărul de medicamente care pot fi scrise compensat de către psihiatri: „Prescrierea medicamentelor se face cu respectarea protocoalelor terapeutice, elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății, aprobate prin ordin al ministrului Sănătății și al președintelui CNAS, iar pentru medicamentele care nu au protocol terapeutic, prescrierea se face cu respectarea indicațiilor, dozelor și contraindicațiilor din rezumatul caracteristicilor produsului în limita competenței medicului prescriptor.”
Medicul-șef al secției Psihiatrie al Spitalului de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, dr. Irina Bălăuță, „traduce” ultima frază adăugată la articol. Practic, este vorba despre medicamente a căror eficiență ca adjuvante în terapia bolilor psihice este probată de tratate medicale, studii clinice internaționale și zeci de ani de practică medicală psihiatrică, dar care în prospect („rezumatul caracteristicilor produsului”, din OUG 8/2018) nu prevăd explicit boala psihică în care sunt utilizate ca adjuvante, cu succes.
De exemplu, un pacient cu epilepsie venit la psihiatru pentru tulburări de comportament primea de la acesta rețetă gratuită pentru un anticonvulsivant care era eficient ca adjuvant în tulburările de comportament. De la 1 martie a.c., medicul psihiatru nu-l mai poate prescrie pentru că medicamentul nu are în prospect indicația „tulburări de comportament”. Tratamentul pentru epilepsie îl primește de la neurolog, însă acesta nu-i poate prescrie medicație pentru tulburarea de comportament, care ține de competența psihiatrului.
Sunt afectați inclusiv cei care au comis infracțiuni și sunt obligați de instanță să urmeze tratament psihiatric
Un alt exemplu este medicația antipsihotică. Dr. Bălăuță a declarat: „Cele mai noi și mai valoroase medicamente se pot scrie doar pentru diagnosticul de schizofrenie, nu și pentru pacienții cu tulburare schizoafectivă, deoarece este un alt cod. Nu mai putem prescrie anumite antidepresive, cărora studiile internaționale și experiența clinică le-au demonstrat eficiența. Chiar pacienții schizofreni puteau primi cu rezultate foarte bune anumite tratamente care le echilibrează dispoziția și potențează antipsihoticul, dar acum nu le mai putem scrie compensat pentru că a dispărut indicația în schizofrenie. Sunt excluse situații despre care știm din tratate, din studii internaționale și experiență că anumite scheme terapeutice sunt extrem de eficiente”.
Printre cei afectați de actul normativ adoptat de Guvern se numără și pacienții care au comis infracțiuni și sunt obligați prin sentință penală la tratament psihiatric obligatoriu. Ei se află în libertate și trebuie să se prezinte regulat la cabinetul psihiatric pentru consultație și tratament. Fiecare cabinet ambulatoriu de psihiatrie din județ are cel puțin 10-20 de astfel de pacienți, cu vârste între 18 și 80 de ani, majoritatea din medii defavorizate, care nu dispun de bani pentru a-și cumpăra tratamentul. „Până acum, medicamentele erau cu gratuitate. După această ordonanță de urgență ne trezim că nu mai putem să le prescriem integral compensat medicația cu care s-au menținut până acum stabilizați. Aceste tratamente se fac ani de zile, până la vindecare sau până la dispariția oricărui pericol”, a declarat dr. Bălăuță.
„La pacienții noștri avem multe semne de întrebare că într-adevăr își vor cumpăra medicația”
Riscurile care decurg din eliminarea gratuității pentru aceste medicamente sunt explicate de medicul psihiatru Silviu Demetriu, de la aceeași secție a spitalului. El spune că, atunci când pacienții au venit în martie după rețetă, ”par a fi înțeles” că unele medicamente vor fi nevoiți să le cumpere, ”dar la pacienții noștri avem multe semne de întrebare că într-adevăr își vor cumpăra medicația pentru a urma tratamentul complet”.
”De exemplu, un pacient cu tulburări de comportament fără medicație riscă să aibă comportamente antisociale, riscă să se decompenseze. Adică poate să manifeste agitație, agresivitate, imprevizibilitate. Acești pacienți au o schemă de tratament și, ca să cumpere medicamentele care nu se mai pot scrie compensat, costurile pot să ajungă la câteva sute de lei. Pe care nu-i au, marea majoritate”, a spus dr. Demetriu.
„Pacienții noștri sunt cei mai săraci. Ei nu au credibilitate socială ca să poată primi locuri de muncă bine plătite și le va fi greu, dacă nu chiar imposibil, să suporte aceste cheltuieli”, a completat dr. Bălăuță.
Mai mult, o caracteristică a tratamentului psihiatric este că niciodată un medicament nu se scoate brusc din administrare, or acum asta se întâmplă, dacă pacientul nu are bani să-l cumpere.
Cei doi medici psihiatri sunt de părere că efectele aplicării ordonanței de urgență vor fi vizibile în societate „în două-trei luni sau chiar mai repede”.
În județul Suceava, câteva sute de oameni sunt afectați de aplicarea OUG nr. 8/2018. Numai din rândul celor care sunt pacienții secției de Psihiatrie din Burdujeni, 30% nu-și pot cumpăra, la externare, medicamentele pe care medicii nu le mai pot prescrie gratuit și de care au absolută nevoie. Printre acestea se numără Valproat, indicat în tulburarea afectivă bipolară, utilizat ca adjuvant în schizofrenie și epilepsie, Carbamazepina, Gabapentina sau Romparkin, pentru care s-au restrâns diagnosticele în care pot fi prescrise gratuit.
Încălcarea restricțiilor de prescriere este sancționată, conform aceluiași act normativ, cu imputarea costurilor.
Menționăm că printre argumentele trecute în motivarea adoptării respectivei ordonanțe de urgență se numără „dreptul pacientului de a beneficia de medicamente în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate”, precum și faptul că „medicamentele care se acordă pentru afecțiuni grave au un cost ridicat și, în lipsa reglementării de urgență a acestei măsuri, medicamentele ar deveni inaccesibile, iar persoanele asigurate ar fi nevoite să suporte contravaloarea acestora sau să renunțe la tratament, ceea ce conduce la agravarea stării lor de sănătate”.
