– În Paralia, o stațiune de pe malul Mării Egee, românii fac legea
– În magazine se vorbește românește, iar la restaurante se poate comanda după meniuri în limba noastră
– Excursiile sînt un alt punct de atracție pe care grecii îl exploatează la maxim
Sute de suceveni s-au integrat deja în Uniunea Europeană cu mult înainte ca România să fie primită în această structură. Cel puțin așa au simțit cei care și-au petrecut vacanța în Grecia, în stațiunile de la malul Mării Egee. Limba română a devenit limbă de circulație zonală, iar turiștii care s-au bronzat pe litoralul grecesc nu au avut nici un fel de probleme de comunicare cu localnicii. Românizarea s-a făcut, ce-i drept timid, și în alt domeniu, al cerșetoriei, puii de țigani completînd un peisaj altfel civilizat al unei țări care știe să vîndă orice.
– Așteptarea din vămi, riscul de a fi în afara Uniunii Europene
Pentru cine nu a fost în excursie în Grecia, aventura spre țara zeilor începe cum nu se poate mai umilitor. Ore de așteptare în toate vămile pe care le întîlnești în cale dacă nu ai suficienți bani să circuli cu propriul autoturism sau cu avionul. De la București și pînă la 30 de km în interiorul Bulgariei cum treci Dunărea, adică în jur de 100 de km în total, autocarul a făcut exact 5 ore. Adică același timp cît se parcurg ceilalți 500 de km din Bulgaria pînă la frontiera cu Grecia. Aici alte două hopuri care îi fac pe turiști să mai piardă alte cîteva ore în așteptarea vizelor de ieșire, respectiv intrare. Situația este similară și la revenirea în țară, cu singura deosebire că la granița greacă te așteaptă un șir imens de 20-30 de autocare, iar timpul petrecut pe jos poate ajunge și la 9-10 ore. Toate acestea în condițiile în care nu ai norocul ca vreun vameș mai scorțos nu îți dă jos bagajele la control. Și toate acestea pentru că Uniunea Europeană încă nu ne vrea. Foștii colegi de suferință din lagărul comunist, polonezii și ungurii, sînt privilegiați. Autocarele lor depășesc întreg șirul de autocare românești și bulgărești din vamă și își continuă drumul după doar cîteva minute.
– Paralia, stațiunea „cucerită” de români în doar 2 ani
Raiul românilor din Grecia se numește Paralia. Este o stațiune ridicată din nimic pe un loc unde acum 30 de ani se afla doar un mic sat pescăresc. Sute de vile și hoteluri împînzesc stațiunea pe care românii au „cucerit-o” în numai doi ani. Unul dintre ghizii români care-i însoțește pe turiști prin excursiile organizate pe teritoriul Greciei spune că acum trei veri plajele erau pline de unguri. Acum limba română este la loc de cinste în toate locurile publice, restaurante sau taverne cum le numesc grecii, magazine, autobuze. Anunțurile în limba română se văd pe toate geamurile. Pentru a-și convinge clienții să cumpere blănuri sau bijuterii din numeroasele magazine de profil care împînzesc Paralia de la un capăt la altul, patronii și-au angajat vînzători români. Și la terase chelnerul te întreabă din ce țară vii pentru ca apoi să-ți aducă un meniu în limba natala, uneori stîlcită, dar suficient de bună pentru a nu-ți rupe limba în greacă să explici ce vrei să mănînci pentru că localnicii nu prea știu engleza. Prețurile sînt diferite, ca peste tot în lume. Același sortiment de mîncare și aceeași cantitate poate costa 4 euro la o tavernă sau 7 euro la alta. Totul e să ai răbdare. Specialitățile care nu trebuie ratate sînt kalamarii, caracatițele sau tzatziki, o salată de castraveți cu iaurt. Cine dorește, poate să încerce și un ouzo sau un vin grecesc puțin amărui care ajută la digestie. Pentru amatorii de plajă nu sînt nici un fel de impedimente. Cu prosopul adus de acasă orice turist poate petrece o zi liniștită la Paralia, unde apa este mai curată decît în România, iar plaja mult mai bună. Și are și avantajul că sezonul ține încă din mai pînă la sfîrșitul lui septembrie.
– Acropolele, obiectivul turistic numărul 1 în Grecia
Pentru că una din principalele surse de venit a Greciei este turismul, localnicii au învățat să vîndă orice. De la excursii în locurile celebre cum ar fi mănăstirile ridicate pe stîncile de la Meteore sau vestigiile antice de pe Acropole pînă la plimbări cu vaporul în diferite insule ale Greciei sau seri cu iz specific, totul e de vînzare. Contra cost, bineînțeles. De exemplu, pentru o excursie la Atena, la Acropole, trebuie să scoți din buzunar 35 de euro de persoană. Prețul nu include și biletul de intrare, care costă alți 12 euro, adică în jur de 400.000 de lei. Banii strînși de la miile de turiști care vin zilnic la Atena nu se duc aiurea. Grecii au început să refacă întreg complexul de pe Acropole, iar peste 30 de ani acesta va arăta ca acum cîteva mii de ani, în perioada sa de glorie. Tot la Atena se poate vedea schimbul de gardă de la Palatul Parlamentului, unde evzonii stau nemișcați cîte o oră spre deliciul turiștilor care se înghesuie să le facă poze. În rest, serviciile oferite de firma grecească ce organizează excursia sînt modeste. Transportul se face cu autocare destul de înghesuite, așa încît drumul de 440 de km de la Paralia pînă la Atena este resimțit în toate oscioarele. Bașca opririle pentru masă la imensele restaurante de pe marginea autostrăzii. Aici ți se aduce aminte imediat că ești român, iar o mîncare destul de proastă, pentru care în țară ai fi revoltat la culme, costă 7 euro. Strîngi din dinți și-ți spui în barbă că data viitoare nu o să mai iei o asemenea țeapă.
– Insulele, o distracție pentru turiștii fără rău de mare
Insulele sînt o altă parte a distracției de care poți avea parte în vacanța din Grecia. Nelipsitul autocar te transportă la circa 200 km de Paralia, unde îmbarcarea se face pe vapoarele unei companii grecești. Înghesuiți mai ceva ca pe un pasager care leagă Tulcea de Sulina, turiștii își îneacă rapid amarul în priveliștile foarte frumoase și în berea de 2 euro cutia la 330 ml sau într-un coniac Metaxa, de 3 stele, la 2 euro 50 ml. Deh, viață de lux. Prima oprire a vaporului se face pe plaja de la Koukunaris, a șasea în lume, după cum spune ghidul de limbă română. Prețurile sînt pe măsură, un șezlong care în Paralia costă 2 euro la Koukunaris este 4. După 2 ore în care turiștii au program liber se pleacă spre Skiatos, o insula cochetă în care prețurile nu sînt cu mult mai mari decît pe continent, dar cine nu încearcă o înghețată preparată în casă de localnici pierde mult. Și pentru ca drumul atît la dus, cît și la întors să nu fie plictisitor, pe vapor se organizează tot felul de dansuri naționale, Zorba sau Sirtakis, degustări de Metaxa sau bătăi cu baloane umplute cu apă. Concluzia, o marfă vîndută bine.
– Meteorele, sacrificiul omului pentru a ridica o capodoperă
Un punct de atracție important al Greciei sînt Meteorele. Ridicate pe vîrful unor stînci imense, bisericile de aici s-au transformat într-un adevărat furnicar. Zeci de autocare își aduc turiștii dornici să vadă aceste adevărate minuni, mai ales prin prisma faptului că au fost construite acum 400 de ani de călugări care au urcat materialele de construcție pînă sus la circa 300 de metri altitudine cu scripeți. Bisericile în sine nu se pot compara ca frumusețe cu cele din Bucovina, dar locul în care au fost construite le face atractive, iar grecii au profitat la maxim de acest lucru și au transformat Meteorele într-un adevărat brand. La baza Meteorelor se află un atelier de pictat icoane de unde turiștii pot pleca cu o amintire. Aceasta poate însemna și o blană sau o bijuterie, ceea ce demonstrează că totul este un comerț dezgustător, dar care aduce profit.
– Seara grecească, o fabrică de scos bani
Seara grecească organizată fie în primele zile de la venire fie înainte de plecare este o altă cruntă dezamăgire. Înghesuiți într-un soi de teatru de vară, aproape 1.000 de turiști unguri, polonezi, bulgari și români, care au plătit cîte 17 euro de persoană sînt nevoiți să asculte o lălăială de muzică și să asiste la dansuri pentru care cei de la Ansmablul Ciprian Porumbescu ar fi concediați. Bomboană pe colivă este masa. Se servește un soi de bufet suedez, dar pînă să ajungi la mîncare trebuie să stai la coadă minute în șir. La masă te așteaptă un vin de proastă calitate și un suc așișderea. După 3 ore de „distracție” totul se termină, iar la plecare, dacă ai la tine vreo sacoșă ești controlat ca ultimul hoț pentru a nu fi furat din „prețioasele” bucate și băuturi servite. De altfel, aproape același lucru se întîmplă peste tot în Paralia. Orice butic are cameră de supraveghere, iar în orice magazin ești urmărit pas cu pas pentru a nu subtiliza ceva. Nu poți trece însă cu vederea autostrăzile extraordinare pe care se circulă și curățenia din orașe.
