Multă durere s-a putut citi ieri pe chipul celor câteva sute de oameni care au dorit să-l conducă pe ultimul drum pe Adrian Ciocan, sau Cioky, cum mai era el cunoscut.
Au fost momente emoționante, iar oameni în plină maturitate au plâns cu lacrimi de copil știind că Adi Ciocan va trăi de acum doar prin amintiri.
Zeci de tricouri negre pe care era imprimată fotografia cu chipul lui Cioky, alături de mesajul „Nu te voi uita niciodată”, au apărut ca la o comandă invizibilă.
Prieteni sau doar cunoscuți, dar care l-au apreciat enorm pentru ceea ce a fost în viață, l-au însoțit în drumul spre eternitate.
Pentru ei, Cioky nu a murit. Cioky va trăi veșnic în memoria fiecăruia, pentru că toți au cel puțin o amintire plăcută alături de un om care nu a știut ce înseamnă pesimismul.
„Suceava Pedalează” i-a fost alături pentru ultima cursă
Membru fondator al clubului „Suceava Pedalează”, Adrian Ciocan devenise un simbol pentru mai tinerii sau mai vârstnicii săi colegi, pe care-i impulsiona mereu către mișcare și performanță.
„Nu ne-am gândit niciodată că vom pedala alături de el în asemenea mod. Problema e că pleacă cei mai buni oameni, iar el era cel mai bun om și de asta nu vrem să acceptăm că pleacă, Adrian nu pleacă”, a spus printre lacrimi Irina Liteanu, unul din membrii clubului „Suceava Pedalează”.
„Am încercat să adunăm cât mai mulți cicliști să-l conducem pe ultimul drum, mai ales că el a fost ciclist, a fost de-al nostru, a fost împreună cu noi. A fost, este și va rămâne un exemplu pentru toți”, a mărturisit Dorin Condrea, administrator al clubului Monticond, alături de care Adi Ciocan derulase și intenționa să deruleze diferite proiecte.
Iar dovada faptului că era extrem de iubit sunt și cei peste 50 de practicanți ai sportului pe două roți care au lăsat totul deoparte și au venit la înmormântare.
Extrem de afectat a fost Dan Mariciuc, un ciclist care abia își stăpânea lacrimile în timp ce vorbea de Cioky.
„A fost un model pentru mine, un sportiv exemplar care mergea spre perfecțiune. Nu pot vorbi, sunt copleșit, cuvintele sunt de prisos”, a reușit să spună Dan Mariciuc.
Tricoul cu numărul 17 de la echipa de hochei a fost retras
Printre cei care l-au plâns ieri au fost și colegii de la echipa de hochei. Adrian Ciocan era omul care nu accepta niciodată înfrângerea, iar această determinare a sa îi impulsiona și pe oamenii care acum alcătuiesc echipa de old-boys Ice Galaxy.
Teodor Gășpărel a reușit să sintetizeze în câteva cuvinte ceea ce a fost Cioky: „Era un tip plin de viață, avea un psihic bun, muncitor, ambițios, un bun sportiv, un bun coleg, altruist, bine crescut și trăia împreună cu noi orice moment de bucurie sau de tristețe, în tot ce făceam”.
Stelică Dura și Cristian Lungu, alți doi colegi hocheiști, cred că Dumnezeu a dorit să-l ia acolo sus pe cel mai bun dintre ei.
„Am primit sute de mesaje din țară, de la colegi, de la suporteri și am rămas impresionați de suportul moral al celor care l-au cunoscut”, a mărturisit Cristian Lungu.
La rândul său, Stelică Dura spune că nu s-a așteptat ca Adi Ciocan să plece atât de fulgerător din această lume, mai ales că unii echipieri din Ice Galaxy aveau o vârstă mai înaintată și sănătatea mai șubredă.
„Era cunoscut nu doar la nivel local. Era iubit chiar și de adversari, chiar dacă ne mai certam, că este hochei nu altceva, dar după meci prietenia era maximă”, a rememorat Stelică Dura.
Pe mașina către locul de veci a fost așezat tricoul cu numărul 17 pe care Cioky îl purta în partidele de hochei. Este tricoul care a fost coborât și în groapă și care de acum înainte îi va aparține doar lui.
A fost nu doar un sportiv de excepție, ci și un familist convins
Pentru Cioky, ziua de ieri trebuia să reprezinte un nou debut la campionatul de minifotbal pentru old-boys care se derulează de mai mulți ani la baza sportivă Gârla Morii. Din păcate, colegii săi de la Valexin vor juca de acum doar pentru memoria lui Adrian Ciocan. Ieri, la fiecare meci al competiției, s-a ținut câte un moment de reculegere, iar jucătorii au intrat pe teren cu banderole negre.
Adrian Văcărean, omul cu care era prieten nu doar pe terenul de fotbal, ci și în viața de zi cu zi, l-a descris scurt și concis: „Și un sportiv și un om deosebit. Da, într-adevăr, un familist și un tată foarte bun. Oriunde mergea își lua soția și copilul cu el, dar și bicicleta. Peste tot era activ 100%”.
Pentru soția Ondina Cadaru, rămasă acum să crească singură un băiat de 10 ani, durerea a fost maximă.
„E o pierdere incredibilă ca sportiv, ca om, ca soț, ca tată sau ca fiu, pentru noi e o durere incredibilă. El ar fi dorit de la mine să fiu foarte puternică, el și-a dorit asta”, a arătat Ondina Cadaru.
Filmul unei tragedii care a surprins pe aproape toată lumea
Adrian Ciocan urma să împlinească 40 de ani pe 4 octombrie. Sâmbătă după-amiază a plecat cu soția și băiatul în Avenul Negru din zona Padiș-Lumea Pierdută situată în Munții Apuseni.
În timp ce încerca să facă o fotografie a alunecat și a căzut pe un aven, o peșteră verticală cu acumulări de masă lemnoasă și cu un teren instabil în partea de jos.
„Soția ne-a mărturisit că a auzit bubuituri și apoi nu l-a mai văzut. L-am găsit între un perete de piatră, gheață și pământ. L-am găsit încă de sâmbătă seară, dar evacuarea a fost posibilă abia duminică, din cauza condițiilor extrem de dificile. Evacuarea a necesitat echipări complexe și o muncă de 7-8 ore”, a explicat Istvan Pinter, șeful Salvamont Salvaspeo Bihor.
Salvatorii spun că Adrian Ciocan nu a avut nici o șansă de supraviețuire în condițiile în care a căzut de la peste 100 de metri printre stânci.
