Dacă tot nu scade, s-o facem să pară mai mică. E vorba de corupție și de propunerile de reducere a pedepselor din noile coduri juridice elaborate de guvern, intrate ieri în dezbaterea Parlamentului.
Astfel, pentru luare de mită, limitele pedepselor cu închisoarea scad de la 3-12 ani la 2-7 ani, în cazul profesorilor și medicilor fiind reduse la jumătate. Pentru trafic de influență și cumpărarea de influență scad de la 2-10 ani la 1-5 ani. Abuzul în serviciu ar urma să fie sancționat cu o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, față de 5 la 15 ani, cât prevede actualul cod.
Cătălin Predoiu, ministrul Justiției, inițiatorul și, evident susținătorul acestor modificări, argumentează cu alinierea la UE, dar cum Europa nu e chiar unanimă în materie, bagă la înaintare și o teorie. Cică există una care spune că limitele maxime ridicate nu descurajează corupția, dimpotrivă, și că acestea caracterizează “state rigide, care nu folosesc și alte mijloace de prevenție a infracționalității decât pedepsele ridicate”. Cum ar veni, cum noi stăm deja bine cu prevenția, nu-i cazul să exagerăm cu pedeapsa. Cam asta ar fi logica.
E drept că ministrul admite că ar mai exista și o altă teorie contrară care spune că pedepsele mari, dimpotrivă, descurajează infracționalitatea, dar domnia sa nu crede în ea.
Păi, să vedem puțin și faptele, că noi cu teoria tot timpul am stat bine. După doi ani de la imensul scandal al pașapoartelor date pe șpagă în care era implicată întreaga conducere a Serviciului din județul Argeș, zilele acestea aflăm despre o nouă rețea, similară, la Cluj, Zeci de arestați, nici un condamnat până acum. Între timp au murit oameni în accidente produse de șoferi cu permise obținute ilegal.
Problema e însă mult mai gravă. Știm despre asemenea practici de ani de zile, în orice județ din țară. Acum aflăm oficial doar de două cazuri. În curând, poate, sper, justiția va mai descoperi câteva. Dar ceea ce e de învățat aici e cum n-a funcționat tocmai “prevenția infracționalității” de care vorbește ministrul Justiției.
Există în ministerul de Interne, vorbind de cazurile de față, un serviciu de așa zisă “protecție internă”, o structură care se ocupă teoretic tocmai cu prevenția infracționalității în rândul propriilor cadre. Dar, primele cazuri grave apar după ani de zile, unul din ele, cel de la Cluj, dintr-o pură întâmplare. Despre ce prevenție mai poate fi vorba?
Iată ce spune Cotidianul în numărul de luni. “Cea mai mare pedeapsă pentru corupție aplicată anul trecut, de nouă ani, a fost dată unui deținut de la jilava, recidivist, pentru instigare la trafic de influență.” Iată marea realizare a sistemului de justiție din România în mare de anti-corupție, finalizată cu o condamnare. Au reușit să prindă și să condamne un individ aflat deja în închisoare.
În schimb, un procuror șef a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru luare de mită cu repetiție.
Sistemul de pedepse în România domnului Predoiu funcționează, așadar, brici. Prin urmare, hai să reducem pedepsele pentru corupție, că-s cam mari, nu-i așa, și în plus știm deja să le prevenim.
E o ironie amară, evident. Nu doar că stăm prost, dar chiar și atunci când mai prind câte un caz, cu excepția celor mărunte sau în care sunt implicați oameni de rând, pedepsele sunt extrem de blânde. Asta dacă se mai ajunge și până acolo, și nu se-ntâmplă, ca în atâtea situații de care știm deja, ca “inculpatul” să fie făcut scăpat. Nu știu dacă teoria dlui Predoiu e adevărată sau falsă, sau unde se aplică ea, dar la noi cu siguranță nu. Lupta cu corupția nu suferă din prea asprele pedepse prevăzute în codul penal, ci din prea proasta lui aplicare și din prevenirea sistematică, dar nu a infracțiunilor, ci a infractorilor, începând chiar de la cei ce ar trebui să aplice legea.
