Salonul „Regal Gold” din Fălticeni a găzduit sâmbătă, 9 august, un eveniment cu o încărcătură emoțională și spirituală aparte: lansarea volumului „Sus inima”, semnat de părintele Alexandru Lungu. Cartea, descrisă de autor și invitați ca un „jurnal de călătorie” plin de mărturisiri și trăiri, depășește limitele unei lucrări literare, devenind o continuare firească a slujirii și iubirii pentru Dumnezeu și oameni.
Evenimentul s-a desfășurat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, și a fost moderat de părintele Ștefănel Stelian Ciurciun, directorul editurii „Crimca”. În sală au fost prezenți clerici, personalități publice și numeroși membri ai comunității.
Titlul – un îndemn liturgic, transformat în mod de viață
„Sus inima” este inspirat dintr-o formulă centrală a Sfintei Liturghii: „Sus să avem inimile! – Avem către Domnul!”. Părintele Ciprian Constantin Blaga, consilier în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a subliniat că titlul este o „adevărată axă spirituală” care normează viața duhovnicească, orientând-o spre cer și spre Dumnezeu. Pentru părintele Alexandru, „Sus inima” este mai presus de un text liturgic; este un mod de viață, o credință că trebuie să ne ridicăm privirea de jos spre cer, spre Dumnezeu.
„La acest act ne invită și părintele Alexandru – să lepădăm grija lumească, să ne desprindem de gândurile care ne abat de la drum și să mergem cu pași siguri către Domnul.
Prin intermediul acestui volum părintele Alexandru ne adresează îndemnul de a ne regăsi echilibrul lăuntric într-o lume care pare din ce în ce mai sfioasă, mai marcată de tensiuni și de disensiuni. Volumul acesta, așa cum arată și Preasfințitul Părinte Episcop Damaschin Dorneanu, care a și prefațat nu se dorește a fi unul teoretic, ci mai degrabă, l-aș numi eu, un jurnal de călătorie pentru că sintetizează, sumarizează ultimii ani de activitate ai părintelui Alexandru. Lecturând cartea, fiecare cuvânt pe care părintele l-a așezat în scris a străbătut mai întâi inimi și a rodit asemenea seminței. A rodit în inimile atât de multor oameni care au pus umărul cauzelor pentru care părintele s-a luptat cu timp și fără timp”, a subliniat Părintele Ciprian Constantin Blaga.
Pentru autor, titlul este mai mult decât un text liturgic: este o atitudine zilnică, o ridicare permanentă a privirii și a inimii spre Dumnezeu.
„Jurnal de front” în slujba oamenilor
Invitată specială, Monica Althamer – originară din Vicovu de Sus, fost secretar de stat în Ministerul Sănătății și voluntar pentru pacienți cu boli grave – a descris cartea drept „un jurnal de front”.
„Este o carte despre dragoste în toate formele ei – în bucurie, la nașterea copiilor, dar și în suferință și despărțire. Părintele intră acolo unde durerea e mare și speranța pare pierdută. Părintele vorbește despre faptul că moartea nu e sfârșitul și că în credința noastră moartea și durerea n-ar trebui să ne sperie, este o luptă pentru viață. Toate felurile de viață. Cartea asta este o continuare a slujirii lui. Nu este un tratat.
Este o carte despre modul în care trăiește un om. Jurnal de călătorie i – a spus părintele Blaga, eu i-am spus jurnal de front pentru că e viață acolo. E bucurie, dar e și durere. E joacă de copii. Este bucată din familia părintelui și din familia lui mare. Oameni care suferă, sau oameni care se bucură. Este o bucată din inima unui om care ridică inimi, un om al lui Dumnezeu care a ridicat și inima mea și care m-a întors acasă în biserica mea din care n-am plecat niciodată, dar lângă care n-am fost mai aproape ca acum în viața mea. Și dacă el a putut să trăiască ce a scris aici, cred că putem să trăim toți. Nu doar ce a scris, ci și chemarea lui: Sus inima!” a fost mesajul Monicăi Althamer, cea care este la un telefon distanta, la orice ora, pentru o mulțime de oameni disperați care apelează la Fundația Metropolis.
Amintirile dascălilor – copilul care avea să devină „om al iubirii”
Foștii profesori ai părintelui – Constantin Bulboacă și învățătoarea Maria Tanasă – și-au amintit de elevul respectuos și cuminte, „un bulgăre de bucurie” care privea cu blândețe chiar și atunci când era certat. Profesorul Bulboacă a recitat o poezie cu îndemn la mântuire, în timp ce învățătoarea Maria Tanasă a evocat chipul copilului care „cu ochii săi o învăluiau și o dezarmau, chiar și atunci când îl certa, copil care a avea un glas de înger și a activat și în Grupul folcloric „Balada” și care avea să devină un slujitor al iubirii.
Portretul unui slujitor al empatiei
Preot la Așezământul de bătrâni „Sfântul Apostol Andrei” din Fălticeni, părintele Lungu va împlini anul acesta 10 ani de preoție. Deși fiu de preot, a ales această cale dintr-o chemare personală. Momentul hirotoniei, descris emoționant în carte, a fost clipa în care „L-a cunoscut deplin pe Hristos”, cerându-I un singur dar: să poată iubi oamenii fără diferențe.
Cunoscut în întreaga țară pentru campaniile umanitare pe care le-a inițiat – de la strângeri de fonduri pentru copii grav bolnavi la sprijinirea familiilor aflate în criză – părintele consideră că „Sus inima” este despre a face binele chiar și cu sacrificii personale. Prima sa campanie a vizat salvarea unei fetițe, Daria Maria, pentru care comunitatea a strâns peste 150.000 de euro.
„Volumul <Sus inima> este un jurnal de călătorie. Este o intersecție de drumuri între mine și oamenii pe care Dumnezeu mi i-a scos în viața mea.
Să știți că nici un preot nu are întotdeauna răspunsurile. Eu mai puțin decât alții. Dar am fost dispus să rămân acolo lângă oamenii care mi-au bătut la ușa inimii și să le fiu alături chiar și atunci când cuvintele nu și aveau locul. Au fost rugăciuni, au fost îmbrățișări, au fost lacrimi. Nu există nicio întâlnire care te lasă indiferent, care te lasă la fel. Sus inima este pentru mine un mod de viață, nu este doar un text liturgic. Nu este doar un îndemn. Este o credință că întotdeauna trebuie să ne ridicăm privirea de jos înspre Dumnezeu. Este convingerea mea că Dumnezeu vine în viața noastră întotdeauna ca să ne dea o lecție. Fără îndoială, nu toate lecțiile sunt ușoare.
Este o bucurie faptul că dincolo de această distanță care există între oameni, Dumnezeu are modalitatea lui de a ne aduna împreună. Eu am cunoscut bucuria unor oameni care s-au strâns și au rămas de fiecare dată alături de mine când am bătut la poarta inimii lor. Să știți că mă simt de foarte multe ori stânjenit când vin în fața dumneavoastră și vă cer. Am spus o și o repet. Mă simt un cerșetor. Mă simt un cerșetor pentru că îmi dau seama că asta suntem până la urmă cu toții. Cele mai multe pomelnice pe care le primim ca preoți la Sfântul Altar sunt însoțite de cereri. Fiecare om cere. Unul cere sănătate, unul cere un job mai bun, altul cere bogăție, dar foarte puțini cerem mântuire. Foarte puțini suntem preocupați de sufletele noastre”, a spus părintele Alexandru Lungu.
Cartea – un pod între inimi
Părintele Lungu a început să scrie în 2020, în perioada pandemiei, inițial pentru enoriași. „Scrisul a fost pentru mine ca respirația – o terapie”, mărturisește el. Volumul reunește experiențe din ultimii ani, întâlniri cu oameni care l-au schimbat și l-au inspirat. El crede că oamenii sunt cea mai mare dovadă a lucrării lui Dumnezeu: „Nu avem nevoie de minuni mari ca să credem. Avem nevoie de oameni. Ei sunt modul prin care Dumnezeu se arată în lume.”
Părintele a subliniat greutatea slujirii pentru cei aflați în suferință, care necesită sacrificii personale, în special din partea familiei, dar a fost binecuvântat cu înțelegere. El a evidențiat existența unei „Românii care face binele”, o comunitate de peste 400 de oameni care se dedică sprijinirii celor în suferință, incluzând grupul „Aripi pe Pământ” de pe WhatsApp, oameni veniți din toate colțurile țării la eveniment.
Evenimentul s-a încheiat cu un recital susținut de „Royal Cvartet” din Suceava și o sesiune de autografe. Părintele le-a mulțumit celor care i-au fost alături în campaniile umanitare și și-a exprimat speranța că lucrarea binelui va continua.
Mesajul final, condus de părintele Blaga și rostit împreună cu publicul, a rămas ca o pecete asupra serii: „Oricât de grele ar fi încercările vieții, chemarea rămâne aceeași – Sus inima!”.
