Sus e clar. Jos e problematic

Mai sunt numai două etape până la finalizarea părții normale a campionatului (de fotbal, cică!) național, după care se intrăîn turneele inventate de alții la fel de deștepți ca noi, nu cu mulți ani în urmă, din motive care la ei aveau cumva sens, la noi fiind vorba camai mereu de maimuțăreală, de aflat în treabăsau, cum bine spunea Titu Maiorescu acum vreun secol și jumătate, de „forma fără fond”. Fotbalul nostru de azi neavând nicio formă cât de cât sesizabilă (iar despre fond este mai bine să tăcem adânc!), rămâne să aflăm la finalizarea întregului spectacol de circ care sunt fericitele alese ale sorții care urmează să ne facă de râsul Europei în cupele continentale (care intră de la toamnă într-un nou format), dar și năpăstuitele care vor migra către divizia secundă. După cum se prezintă clasamentul, dar și jocul combatantelor, este evident că titlul e ca și adjudecat de FCSB, celelalte aspirante la podium având de disputat doar locurile 2 și 3. La subsol, lucrurile mi se par mai complicate, poate și din cauza faptului că țin cu Botoșaniul lui Valeriu Iftime, pe care sper să-l văd scăpat de retrogradare, având în vedere ca fotbalul botoșănenilor îmi pare mai închegat și mai spectaculos decât al contracandidatelor Iași și Dinamo. Pentru că e clar că dintre cele 3 se vor alege retrogradatele direct, dar și cea care va avea șansa salvării prin meciuri de baraj, eu sper că locul 14, cel al speranței, va reveni lui FC Botoșani, mai ales că înjumătățirea punctelor la începerea play-out-ului va înjumătăți și diferențele dintre cele 3.