Surprize, surprize

Stați liniștiți: n-am nici o treabă cu Andreea Marin – Bănică (sau invers!?) iar cu emisiunea ei nici atât. Surprizele de care mă ocup eu aici sunt mai puțin patetic-lacrimogene, în schimb despre ele se discută ceva mai mult. Cele două meciuri care se pot încadra în categoria din titlu și la care vreau să mă refer astăzi vin din extremitățile Uniunii Europene: unul din Anglia și celălalt din România. S-o luăm în ordinea desfășurării lor. A fost mai întâi, duminică, partida de la Galați, dintre Oțelul și Steaua. Un meci între două ocupante ale unor poziții fruntașe în ierarhia națională, deci aparent echilibrat. În funcție de simpatii, unii mizau pe experiența Stelei, pe calitatea lotului acesteia, pe ambiția de a nu pierde trena lui Dinamo, în timp ce alții dădeau Oțelul drept favorită în virtutea ambiției de „cea mai bună echipă din provincie”, a dorinței de a prinde un loc de Cupă europeană și, desigur, a frustrării provinciale care se manifestă în disputele cu „capitaliștii”… Și ce a ieșit? O ciudățenie de meci în care am constatat câteva lucruri uluitoare și pe deplin anormale. Mai întâi, că omul de gol al Stelei, numitul Dică, de la care așteptam să-l rupă pe Casillas, nu e în stare să îi dea măcar o dată în ațe unui anonim cu care s-a trezit „face to face” de vreo șase ori! Că, alături de el, și ceilalți steliști au ratat neverosimil ocazii după ocazii, în loc de cele 10-15 goluri posibile, rămânând cu unul singur pe tabelă. Privite așa lucrurile, rezultă că victoria Oțelului e o mare, enormă surpriză. Nu mai este însă nimic surprinzător, dacă ne reamintim că portarul Stelei (un alt anonim, dar mult mai slab decât celălalt) a reușit să boxeze fix pe capul singurului adversar liber mingea de la golul victoriei gălățene. Păi, nu pentru asta îl înlocuise pe Carlos? Ceea ce transformă numita „surpriză” în prostie aparent fără leac și la care sunt complici toți cei responsabili (care?!) începând cu Becali și Oli. În Anglia, o echipă de liga a III-a, Chesterfield, a bătut-o pe West Ham United din Premiere. Surpriză, surpriză!, ar putea zice cine nu a văzut meciul și nici nu știe că în Anglia, asemenea surprize nu există. Că este în firea lucrurilor ca un Chesterfield să bată, ba să mai și joace de la egal la perfect egal cu WHU. Sau cu Chelsea ori Manchester. Și nimeni nu se miră cum ne mirăm noi că echipa de pe locul 3 o bate pe aia de pe doi. Asta e deosebirea dintre „surprizele” noastre și deloc surprinzătoarele scoruri de la ei.