Surprize până la capăt?

Ca o pseudoconsolare pentru noi, Cibulkova n-a stat la discuții nici cu Radwanska, căreia i-a cedat tot trei “gheme”, adică aceeași treaptă cu Simona noastră. Care Simona a căutat cu tot dinadinsul explicații pentru înfrângere, gen emoții excesive, când de fapt explicația era numai una: Cibulkova e mai bună! Nu numai acum, din cauza emoțiilor (care nu pot ține un meci întreg!), ci și pe viitor, acest tip de jucătoare îi va pune probleme Simonei. Cibulkova arată pe teren ca un om cu o misiune. Una pe care știe cum s-o ducă la bun sfârșit și nu va precupeți vreun efort pentru asta. Este ceea ce transmite prin mersul ei repezit și apăsat, chiar și atunci când greșește vreun retur și se duce la careul celălalt. Sau când se îndreaptă spre bancă, în pauze. Poate un antrenor să fi găsit o soluție, o anumită abordare a meciului. Vom vedea cum va decurge colaborarea Simonei cu noul antrenor, cu care nici nu se cunoștea personal.
Pe tabloul masculin avem un clasic Nadal-Federer în semifinală, învingătorul fiind așteptat în ultimul act de admirabilul Wawrinka. Federer a tot cumulat laude pe parcursul acestui turneu, de data asta acomodarea cu racheta mai mare a fost în parametri, a servit mai bine, a fost mai încrezător, dar… Părerea mea e că nimeni nu i-a opus un tenis de nivel cu adevărat performant. Tsonga, până nu de mult o sperietoare pentru elvețian, a părut în depresie, iar Murray numai dintr-o tresărire de orgoliu a împins meciul în setul 4. La finalul setului 3, Federer a servit pentru meci, dar nu l-a lăsat să moară pe scoțian, pentru ca acesta să nu-l lase să trăiască mai târziu, în tie-break, când a salvat două mingi de meci. Aceste ezitări în a închide setul sau meciul ar însemna miros de sânge pentru fiara Nadal, care atât așteaptă pentru a se transforma din victimă în călău. E adevărat, turneul australian din acest an e unul al surprizelor, multiplii deținători ai titlurilor la masculin și feminin ieșind încă dinaintea semifinalelor, așa că se întrezărește cumva și posibilitatea ca Federer să se întoarcă în timp și să-l bată pe Nadal, ajutat poate și de rana săpată de rachetă în palma spaniolului. Chiar, când o fi fost oare ultima finală de Grand Slam dintre doi jucători cu rever cu o singură mână?