Mare agitație, mare: o echipă de divizia a cincea (asta cred că înseamnă campionat județean, seria a 2-a valorică, nu?) a învins în Cupa România una de Divizia A, aflată cu mai mult de un picior (cam unu jum’ate!) în Divizia B: Universitatea Cluj. Surpriza, pentru cei care au urmărit jocul la televizor, nu e că Ripensia Timișoara a câștigat, ci că i-a dat Universitării numai două, când putea la fel de bine să-i dea cinci bucăți în prima repriză. Dacă e să vorbim totuși de ceva surprinzător, atunci chiar uluitor e faptul că Universitatea a reușit să dea un gol, tot în prima parte, la una din cele două faze în care a trecut de centrul terenului. Ripensia a jucat chiar fotbal, ca să nu mai vorbim și de senzaționalul gol al doilea, o capodoperă (un șutălău cu boltă, de la vreo 40 de metri lateral dreapta, peste o armată de jucători și peste un portar ieșit nu foarte departe de poartă), dominându-și adversarul la toate capitolele. Chiar dacă Universitatea a juca cu un fel de „echipa a doua”, să ne amintim totuși că prima echipă e de fapt… ultima din Divizia A, ceea ce vorbește de la sine despre valoarea de ansamblu a lotului. Însă chiar și așa, când te surclasează una din divizia a 5-a, parcă ar cam fi momentul să dai stingerea. Un alt fapt considerat (până la un moment dat, și de mine) surprinzător a fost destituirea lui Mulțescu de la cârma lui Dinamo. Pentru cine a mai văzut cât de cât fotbal, era simplu de constatat că pentru prima oară după mulți ani, Dinamo juca un fotbal curat, frumos, aerisit. N-a avut rezultate, dar fotbal a arătat. Erau create toate premisele ca în câteva luni, un an, Dinamo să redevină o forță. N-a fost să fie. De ce? Păi, numai domnul Negoiță, deșteptul ăla, fratele lu’ fra-su, ne-ar putea lămuri. Sigur e că înlocuitorul lui Mulțescu, unu’ Stoican, merită încrederea pe care i-o poți acorda unuia care zice „Io la Dinamo antrenez și gratis”. Adică pe 0 (zero) lei. Păi când tu, antrenor, te consideri de zero lei, așteaptă cineva și altceva decât zero fotbal și zero performanțe? Probabil că singurul care așteaptă e numitul Negoiță.