Astăzi vă voi vorbi despre un tip de cancer care are mari implicații medicale, psihologice și emoționale în viața femeilor. Cancerul de sân. După cum știți, pentru unele tipuri de cancer nu există tratament. Este posibilă doar prelungirea agoniei prin chirurgie și ședințe de chimio sau radioterapie. De cele mai multe ori aceste ședințe nu ameliorează semnificativ calitatea sau durata vieții pacienților. Singura armă în lupta împotriva unor tipuri de cancer rămâne prevenția. Cancerul de sân este exemplul cel mai bun în acest sens. Spun asta din cauza faptului că sânul este ușor accesibil examinării. Sânii sunt ușor de inspectat și de palpat. Din punct de vedere medical, că despre asta povestim azi.
Ca orice cancer, și acesta poate da o mulțime de complicații. Poate metastaza, mai frecvent în peretele toracic și plămân. Poate da dureri groaznice. Poate recidiva. Din păcate, tratamentul chirurgical – mastectomia, adică excizia sânului – este mutilant. E cumplit pentru o femeie să treacă prin așa ceva. E cumplit să vezi cum se stinge cineva – și am văzut asta de prea multe ori – fără ca tu să-i poți face și altceva decât îngrijiri în fază terminală. Femeile au o mare demnitate în suferință. Au o mare forță interioară. Și, iertare domnilor, au o mai mare capacitate de a îndura cele mai cumplite proceduri, doar pentru a mai câștiga o zi sau două de viață. Femeile nu abandonează lupta niciodată. Chiar și atunci când întreg corpul le trădează. Sunt obișnuite cu trădarea. Cu abandonul, însă, nu.
***
Doamnelor, dacă vă dor sânii, dacă detectați noduli sau apar secreții mamelonare mergeți urgent la medic. Deși peste 90% dintre simptome au cauze benigne, cancerul de sân rămâne o îngrijorare permanentă. De aceea abordarea oricăror simptome ale sânului va fi aceea de a exclude un posibil diagnostic de cancer.
Cea mai la îndemână metodă de prevenție și diagnostic în fază incipientă este examinarea sânilor.
Sânii sunt inspectați pentru eventuale modificări de formă. Deși diferența de mărime dintre sâni este frecventă, fiecare sân trebuie să aibă un contur regulat. Pozițiile de examinare sunt diferite. Personal, pentru palparea sânilor folosesc poziția următoare: pacienta este așezată cu fața în sus, cu o pernă sub umărul și cu un braț ridicat deasupra capului pe partea de examinat. Palpez sânii cu fața palmară a degetelor 2, 3 și 4, mișcându-le sistematic în mod circular, în cercuri mici dinspre mamelon spre partea externă a sânului. Notez pe o schiță a sânului – eu îl împart ca pe un cadran de ceas – sediul și mărimea exactă a oricărei anomalii găsite. Mă interesează consistența anomaliei și gradul de aderență de structurile de vecinătate. Sunt de principiul că detectarea de anomalii în timpul examenului clinic stabilește necesitatea efectuării unei biopsii, chiar dacă o mamografie făcută ulterior nu arată nicio modificare patologică. V-am explicat cum procedez nu din cine știe de motive perverse, cum poate ar fi unii tentați să creadă, ci pentru că aceste principii de examinare pot fi aplicate și de către paciente, autoexaminarea corectă a sânilor, lunar, având o importanță mare în prevenție.
Tot ca metode de prevenție recomand mamografia, care trebuie efectuată anual la femeile peste 50 de ani. Între 40-50 de ani nu există un consens al autorilor. Recomandarea este de o mamografie la 2 ani. RMN este o metodă cu o mai mare acuretețe în cazul screeningului pacientelor cu risc ridicat de cancer (peste 15%).
Factori de risc sunt antecedentele pozitive pentru cancerul de sân la rudele de gradul 1, menstruație precoce sau menopauză instalată târziu, expunerea la radioterapie înainte de vârsta de 30 de ani. Pacientele care au o primă sarcină după vârsta de 30 de ani au un risc mai mare decât cele care nu au avut nici o sarcină. Folosirea contraceptivelor orale crește foarte puțin riscul, cu aproape 5 cazuri mai mult per 100.000 de femei. Riscul crește în special în primii ani de folosire, scăzând progresiv în perioada de 10 ani după oprirea lor. Riscul este cel mai crescut la femeile care au început folosirea lor înaintea vârstei de 20 de ani. Terapia hormonală postmenopauză (estro și progesteronică) pare să crească doar modest riscul, după o perioadă de 3 ani de administrare.
Multe cancere mamare sunt descoperite ca un nodul în cursul autoexaminării, a examinării efectuate de specialist sau la mamografie. Alerta mai poate fi declanșată de mărirea de volum a sânului, de îngroșarea difuză a țesutului mamar sau apariția de secreții. Cancerele în faze mai avansate sunt caracterizate de fixarea nodulului pe planurile adiacente, prezența ulcerațiilor cutanate sau de apariția pielii în „coajă de portocală”. Prezența ganglionilor sub braț sugerează extinderea tumorii.
Sunt surse care afirmă că alăptarea este un factor protectiv în fața cancerului de sân. Subscriu la acest principiu. Natura nu face favoruri. Fiecărui organism îi dă atât cât îi trebuie. Nici mai mult, nici mai puțin. Sânii au ca rol principal alăptarea. Vă rog să aveți asta în vedere. Rolul estetic sau erotic este secundar.
***
Ce avem de reținut din cele de mai sus? Că nu orice nodul la sân este cancer. Asta este foarte important. Nu poți pune diagnostic cert de cancer decât pe baza biopsiei. Apoi, că un rol principal în prevenție îi revine examinării sânilor. Examinarea trebuie făcută de paciente, obligatoriu, o dată pe lună. Autoexaminarea, chiar corectă, nu înlocuiește celelalte metode de screening, dar este un punct de plecare deosebit de eficient. Am mai văzut că există diferiți factori de risc. Pe unii nu-i putem controla, că doar nu ne alegem noi rudele de gradul întâi. Alți factori, în schimb, pot fi evitați.
Vreau să vă atrag atenția foarte serios asupra importanței autopalpării. Este e dovadă de educație, igienă și responsabilitate. La orice modificare găsită prin această manevră vă recomand cu multă seriorizate să mergeți la medic. Autopalparea nu este o metodă de diagnostic. Este doar o metodă care trage un semnal de alarmă și care poate ajuta specialistul să depisteze un cancer în faza inițială, când este curabil. De voi depinde dacă vreți să trăiți sau vreți să vă traumatizați copiii, murind în chinuri la vârste tinere.