Pe mine, unul, mă irită obsesiva aducere în discuție a echipamentului echpei naționale. Nouă ne zice „tricolorii”, ca și francezilor, nu „azzurri” precum italienilor. Deci nu suntem legați de o culoare cum sunt și olandezii de portocaliu. Iar cine aduce superstiția în discuție mai bine să-și scuipe în sân. Oameni și șoareci, așa ne clasifica demult un scriitor, dar numai ultimilor pisica neagră le aduce ghinion. Dacă jucăm prost, o facem pentru că într-adevăr așa am jucat. Tot de-aia cineva a pierdut niște alegeri, nu din cauza flăcării „violet”. Altfel, ajungem să-l îmbrăcăm pe Mutu în echipament violet, fiindcă acolo juca el bine când juca, la Fiorentina!
Revenind la chestiuni serioase, lui Răzvan Lucescu începe să i se întunece orizontul. Nu mă refer la faptul că unii rag la el. Asta o face leul, dar o poate face și măgarul. Începuse bine mandatul său, cu rezultate încurajatoare, până la acel 0-5 din Serbia. Lumea ar fi primit favorabil pe oricine îi urma lui Pițurcă. Mulți erau sătui și de figurile lui Mutu, așa că n-a tulburat pe nimeni embargoul impus vedetei, ba dimpotrivă. Dar când ești pe cai mari începi să te crezi imbatabil. S-a răzbunat pe un jucător pentru reproșurile făcute lui de un patron prea guraliv. Florin Costea nu rupsese gura târgului nici cu Pițurcă, dar atunci avea scuza că trebuia să-i facă loc lui Mutu, jucând altceva decât postul său obișnuit. Cât timp Răzvan Lucescu avea rezultate, în afară de Mititelu nimeni nu s-ar fi trezit vorbind. Aime Jacquet i-a exclus pe Cantona și Ginola, dar până la urmă a câștigat un campionat mondial. De-acum, pentru Lucescu jr. devin chestiuni delicate convocările lui Mutu și Costea. Nu cred că va mai rezista presiunii de a-i ține pe dinafară, iar dacă oricare dintre aceștia va face vreo ispravă și îi va cîștiga vreun meci, va fi un prilej pentru a i se da de înțeles că a cam făcut pe deșteptul.
