M-am înșelat doar parțial în privința prestației olimpice românești: țineți minte, cred, că alaltăieri pronosticasem o retragere grabnică de pe pârtie a minunatului nostru concurent la proba de coborâre (ăla care nu făcuse nici o coborâre de antrenament… de frică!). Ei bine, la ora 20.30 m-am așezat cumincior în fața Eurosport-ului (am oroare de transmisiile patriotard-țopesciene de la TVR) în așteptarea coborârii istorice a băiatului ăluia. Din primii 30, căzuse unul. Din următorii 30, un altul. Nu-mi părea un traseu chiar de coșmar. În Cupa Mondială am văzut, chiar și în acest an, pârtii mult mai ale dracului… Și a venit clipa mult așteptată: băiatul mioritic a pornit, iar după ce a trecut de prima poartă, mi-am zis că m-am făcut de râs eu, nu el, că scrisesem în aceeași zi, aici, în rubrica asta, că se va așeza ciuciulica înainte de prima poartă. Dar când să-l vedem trecând și prin a doua, iată-l pe mândrul sportiv român proprit în bețe, pe marginea pârtiei, ca în bancurile cu bacii ardeleni sprijiniți în bâte… că dacă n-ar fi fost totul alb împrejur, ci verde, ai fi crezut că băiatu’ ieșise la un grătar. Din comentariile televizoriștilor (că și ăștia de la Eurosport – varianta românească – suferă, parcă tot mai acut, și ei, de „sindromul Țopescu”) n-am înțeles că ăla al nostru e o panaramă care, din nou de frică, a „tras pe dreapta”, că era traficul cam aglomerat în zonă, ci că-i important că a participat, că doar e Olimpiadă, fi-v-ar al dracu’ citatul din Pierre de Coubertin.
Înainte de a mai întreba (a mia oară de când scriu prin ziare, de vreo două’j’ de ani) încă o dată cui folosește tot circul ăsta jegos prin care impotenții desăvârșiți ne sunt prezentați drept mari sportivi, precum și de ce tot aruncăm cu bani în gaura asta… albă, a sporturilor de iarnă, vă mai informez că toți românii prezenți acolo sunt în grafic: la biatlonul de alaltăieri, mândrele noastre sportive au luat locurile 49 și 52… ba chiar și un loc 19 („remarcabilă performanță”, citat de la TVR, de data asta) prin nemuritoarea Eva Tofalvi, la sanie fete un „onorabil loc 21” (citat din toți, că nu-i unul mai breaz), așa că nu ne mai rămâne decât să ne bucurăm și de locul 57 luat de puștiul ăla de la Vatra Dornei și pe care, de vicecampion mondial de juniori ce e, îl mai băgăm în alte două probe de schi fond, dintre care una e de 50 km. Apropo: cum o fi reușit etiopianul ăla să iasă pe locul 97, din 99 de concurenți? Ăilalți doi n-or fi fost cumva români?
