„Sunt unii oameni care cred în soartă”

Diavolul a mai adus pe lume și o altă învățătură rea! A deschis drum învățăturii despre soartă și destin, ca să pângărească libertatea dată nouă de Dumnezeu, ca să ne convingă că natura este rea; iar cu asta a mai semănat și alte învățături rele, deși nu pe față. Așa sunt otrăvile diavolului.
Dar atunci, de ce mai voiești a te face creștin, dacă totul e sortit de la naștere? Fiindcă vei fi sub păcat. De unde sunt meșteșugurile? Sunt oare destinate de la naștere? Da, zici tu. Dar a fost ursit unuia să devină înțelept prin osteneli. Astfel, meșteșugul se capătă nu de la naștere, ci cu multe osteneli. Dar de unde, zici tu, că cineva fiind rău este bogat, și un altul, fiind viclean, a căpătat moștenire de la tatăl său? Pe când un altul, deși muncește mult, totuși este sărac? Acestea într-una le pun înainte; toate numai cu privire la bogăție și sărăcie, și nimic de virtute și răutate. Dar tu nimic n-ai spus până acum; arată-mi dacă cineva sârguindu-se a devenit rău, sau dacă cineva trândăvindu-se a devenit bun. Căci dacă soarta are vreo putere, atunci trebuie să-și arate puterea în cele mai mari: adică în virtute și în răutate, și nicidecum în bogăție și sărăcie.
Cine sunt cei care vorbesc de rău pe Dumnezeu? Sunt cei care aduc împotriva înțelepciunii proniei lui Dumnezeu neorânduiala și necesitatea soartei! Deloc nu-i de mirare că suferă de boala aceasta păgânii, cei care cad în admirare și slujesc pietrelor și lemnelor; dar grozăvia cea mai mare, vrednică într-adevăr de lacrimi și plânsete multe, e aceea că sunt trași ca un șuvoi spre tulburare.
Nu credeți în soartă!
Pentru aceasta, diavolul a născocit asemenea otravă și licorile sunt aducătoare de moarte ale învățăturii despre soartă, pentru ca să aducă pe negândite, după cum a spus, toată învățătura lui, ca să ne arate deșartă toată gândirea noastră, fără temei toată credința noastră, ca să convingă pe oameni să aibă gânduri rele despre Dumnezeu.
Nu poate, nu poate dobândi cerul acesta acela care crede-n soartă, dar, mai bine spus, unul ca acesta nu poate scăpa de iad și de pedeapsă. Credința în soartă ne poruncește să ne împotrivim învățăturilor lui Dumnezeu, care spune: „Și de veți vrea și de mă veți asculta, bunătățile pământului veți mânca. Dar dacă nu veți vrea și nici nu mă veți asculta, de sabie veți fi mâncați…“ (Isaia 1, 19-20)
(Texte selectate din Cuvintele și Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur, Sursa: www.ziarullumina.ro)