Sunt sigur: e boală

Tare aș fi vrut să las naibii cazul Pițurcă și să scriu despre lucruri cu adevărat importante, cum ar fi PSG-Barcelona ori apropiatul Campionat Mondial. De snooker! Numai că un nou puseu pițurcian s-a produs alaltăieri, sub forma unei conferințe de presă pe care vertebratul a susținut-o preț de fix 100 de minute, stabilind cu acest prilej un record aproape neverosimil: cum naiba să învârți 100 de minute cele 200 de cuvinte pe care prea generosul domn Dinu consideră că le-ar deține în vocabular!? Bipedul a aflat că echipa sa (a noastră, a românilor și a României ne mai fiind de mult, cam de când i-a fost atribuită lui pentru prima oară, cu mulți ani în urmă) a mers atât de prost în cele două meciuri, cu Ungaria și Olanda, deoarece campionatul nostru e unul foarte slab. E drept că pentru a face această constatare nu e nevoie de foarte mulți neuroni. E de ajuns și unul singur, cât are Pițurcă. Da, campionatul nostru e foarte slab. Dar infinit mai puternic decât al Ungariei. Pe care abia am egalat-o, printr-o baftă enormă, de barbugiu „în bulan”, când timpul de joc expirase deja. Așadar, dacă abia faci egal cu unii mult mai slabi decât tine, nu poți da vina pe campionat. Nici pe jucători neapărat, din moment ce ei au transpus pe gazon ideea (că două sau mai multe, de unde!?) tactică a ăluia din moțul trebii, recte Pițurcă. A„, care idee tactică? V-o dau eu, din prima, fără preluare: curu-n poartă și cum o mai da Domnul. Că altfel cum vă explicați grohăiala din preziua cataclismului, anume că „În meciul cu Ungaria ar fi bun și un egal”!? Ca mai apoi s-o bage și p-aia: „Cu Olanda vom juca mai prudent”!!! Adică cum? Să joci „mai prudent” decât pentru un egal cu Ungaria!?! Am scris de prea multe ori că Pițurcă e pur și simplu un prost. Retractez. Nu e doar prost. E mai degrabă bolnav. Boala lui poartă denumirea de nesimțire. Și, din nefericire, încă nu i s-a găsit leacul.