Sunt ei oameni?!



Avocații lui Victor Stănculescu și Mihai Chițac au cerut întreruperea executării pedepsei pe motiv de boală.
Domniile lor au invocat examenele medicale de după încarcerare, care au arătat că generalii suferă de boli cronice.
Trucul ieșirii din închisoare pe motive medicale are o lungă tradiție în istoria noastră postdecembristă.
În cazul celor doi generali nu poate fi vorba de un truc.
Sunt oameni în vârstă de peste 80 de ani.
Chiar dacă ies din închisoare, Victor Stănculescu și Mihai Chițac rămân cu pedeapsa degradării militare.
Pentru un militar de carieră ca Victor Stănculescu, e o lovitură la fel de mare ca și rămânerea în închisoare.
Ca să nu mai spunem că generalul, Erou al Revoluției, se pricopsește cu stigmatul de criminal.
Orice om normal, mai mult sau mai puțin creștin, n-are cum protesta față de o posibilă întrerupere a pedepsei.
S-au găsit, totuși, doi inși, ce nu pot fi ziși oameni, care auzind de concluziile medicale de după încarcerare, au dat fuga ca să facă presiune pentru ca generalii să nu fie eliberați.
Se numesc Victor Orban și Teodor Mărieș. Își zic lideri ai unor organizații de revoluționari. Sunt cei care, alături de câțiva scandalagii, au participat la toate ședințele de judecată, răgind în favoarea pedepsirii celor doi, au întocmit tot soiul de epistole de protest și, culmea! l-au decorat pe Dan Voinea, sinistrul procuror din nu mai puțin sinistrul proces al Ceaușeștilor.
Firea umană e predispusă la economisirea energiei fizice și intelectuale. Dacă n-are un motiv solid în plan sentimental sau emoțional, omul nu se ostenește într-un gest.
Cei doi, cărora li se alătură alți câțiva scandalagii, au cheltuit și cheltuiesc timp, energie, pentru a-i vedea pe cei doi generali după gratii.
Să asiste la toate ședințele unui proces care durează de aproape zece ani, să facă conferințe de presă, să scrie și să trimită epistole de protest sunt fapte care cer o groază de timp.
Trăim într-o economie de piață, în care toți românii trudesc de dimineață până seara pentru a-și asigura existența cotidiană. Așa-zișii revoluționari care i-au urmărit și-i urmăresc pe Victor Stănculescu și Mihai Chițac nu par a fi preocupați de pâinea lor zilnică.
Din ce trăiesc atunci?
Răspunsul ar putea să ne explice și consecvența cu care s-au zbătut pentru ca generalii să ajungă după gratii.