Sulină Ceainăl!

La drum lung, în mașină, ce să fac, ascult radio – instituție căreia, în tinerețe, i-am dedicat vreo șapte ani din viață. Încă de atunci mi-a rămas credința că radioul național este o școală de vorbire românească. Până ajunge ascultătorul să dezghioace conținutul informației, intră în contact cu vectorul acesteia – cuvintele adunate din eter. Timp de câteva luni am făcut cândva, la Radio București, ceea ce se numea „crăinicie de studio”, dând citire calupurilor de informație brută, de la radio jurnale până la buletine meteorologice, ora exactă și reclamele vremii la… vată hidrofilă; apoi, m-am reprofilat pe transmisii directe. Țin minte cu câtă conștiinciozitate își pregăteau intrarea în emisie mai vârstnicele și mai experimentatele colege Constanța Savu ori Georgeta Perlea. Odată, nu s-au pus de acord cu pronunția numelui îmbârligat al unui prim-ministru de prin Sumatra și au amânat știrea, spre a putea, până la următorul radio-jurnal, să consulte un specialist în domeniu. Acum, ascult total uimit cum doi crainici, în același buletin de știri, aflați nas în nas în aceeași cabină și vorbind la același microfon, pronunță numele capitalei georgiene unul corect, Tbilisi, celălalt flagrant incorect, când „Tibilisi”, când „Tiblisi”! Războiul din Ucraina a adus în unde belșug de onomastică slavă. Și cum limba rusă nu se mai învață în școală, filme rusești rar mai vezi la televizor, fiecare cititor de știri pe prompter sau la microfon se descurcă așa cum poate, după cultura, intuiția și memoria proprie. Noul comandant al armiei lui Putin, Gheràsimov, este unanim rebotezat Gherasìmov, cu accentul mutat incorect pe i, în vreme ce numele urbei ucrainene Hàrcov, cu accentul pe a, nu-l mai scoate nimeni din Harcòv, cu ultima silabă aiurea accentuată. Mai ales în transmisiile sportive, unde nume străine se rânduiesc fulgurant unul după altul, rebotezările se țin lanț, uneori devenind pur și simplu greu să mai pricepi despre cine-i vorba. O lingvistă din tânăra generație susține că n-are nimic, e bine oricum dacă s-a împlinit comunicarea și conlocutorul a înțeles până la urmă despre ce-i vorba. Tendința perfecționistă nu place mai ales neo-marxiștilor: ce rost are să ne poticnim de reguli învechite, câtă vreme ce era de spus s-a spus și scopul a fost atins? Înainte de 1989, la Radio funcționa așa-numitul „serviciu post-control”, unde niște persoane deloc simpatizate în instituție urmăreau silabă cu silabă prestația crainicilor, după care alcătuiau buletine interne în care se semnalau bâlbele și incorectitudinile. Nu se lăsa cu sancțiuni. Simpla prezență în aceste buletine era deranjantă și chiar descalificantă. Probabil că post-controlul s-a desființat, fiind considerat nedemocratic, dacă nu chiar un atentat la libertatea de expresie a gazetarului. Se uită complet faptul că vocea radioului este, prin ea însăși, unul dintre cei mai importanți purtători de normă lingvistică și că țara vorbește nu numaidecât cum a legiferat Academia, ci precum aude la radio și TV. Pronunția substantivului propriu Tbilisi prezintă o oarecare dificultate articulatorie prin vecinătatea consoanelor tb, necaracteristică limbii române. Chiar și mai lesniciosul tp primește susțineri și corecții… incorecte prin acțiunea legii minimului efort, astfel că optsprezecedevine „optisprezece”. Lene articulatorie, dar și un precar bagaj cultural! Nu-l putem pretinde vânzătoarei din piață ce propunță „pă’n’jel” în loc de „pătrunjel”, dar se presupune că face parte din înzestrarea minimă a lucrătorului la radio. După ce am avut plăcerea să aud nume proprii nemțești citite… englezește, după ce m-a oripilat pronunția idioată „Sulină ceainăl” pentru… Canalul Sulina, după ce azi aflu că-i ora douăsprezece și, mâine, altă voce îmi spune că-i doisprezece, după ce accentuarea numelor proprii, în transmisiile sportive, este de-a dreptul haotică (Sénocico devine Senocíco etc. etc.), mai vine și acest Tbilisi/Tibilisi/Tiblisi să demonstreze că, la Radio, ori nu se conștientizează influența hotărâtoare a instituției în impunerea corectitudinii limbii ce-o vorbim, ori această chestiune prea puțin interesează!