– Un dialog cu artista plastică PUȘA PÎSLARU despre continua transformare și înflorire spirituală a creatorului
Agenda mea de lucru, pe care punctez câteva repere de interes încă de la-nceputul anului, marchează în luna aprilie, în dreptul datei de 22, numele artistei plastice PUȘA PÎSLARU. Numărul restrâns de membri ai Filialei UAP Suceava permite o ordonare aniversară a manifestărilor plastice, astfel încât cei care doresc să-și facă de ziua lor „cadou” o nouă expoziție o pot face (cu acolade ceva mai cuprinzătoare în anumite perioade) fără să se suprapună între ei. Pe Pușa Pîslaru, în atelierul căreia se poate pătrunde oricând fără un anumit „ceremonial”, am găsit-o la lucru aplecată asupra uneia dintre elevele sale (dacă așa i se poate spune unei fetițe de 4 ani, Ioana, care, indiferent de ce i-ar spune maestrul său – la care se uită la început atent apoi zvâcnește dintr-o dată, cu energia specifică vârstei, răsucind pensula în culoare și trasând neezitant tușe largi, într-un gest de neîngrădită libertate – trăiește momentul din plin, candid și neinhibant) pe care-o urmărește cum colorează aripi uriașe de fluturi. Atelierul trădează deja pregătirea unei expoziții: un set de pânze întinse pe șasiuri așteaptă să fie înrămate, profiluri din lemn încă neșlefuite, tăiate la dimensiunile potrivite, se înșiruie de-a lungul peretelui, un grupaj de fotografii color ale noilor lucrări sunt etalate în ordinea în care vor fi prezentate pe simeze…Și dialogul se încheagă firesc:
„Perioada precedentă a fost o perioadă rece, acum totul a început să se lumineze…”
– Ne-am obișnuit ca în aprilie, când treci pragul unui nou an de viață, să ne oferi nouă, sucevenilor, dar și ție ca dar aniversar, câte o expoziție. Dacă cea de anul trecut s-a numit „Trezirea sufletului”, care este genericul manifestării din primăvara acestui an, în care vârsta ta s-a rotunjit?
– Expoziția de anul acesta, pe care-o voi deschide pe data de 27 aprilie la Galeria de Artă „Ion Irimescu” din Suceava, se numește „Sufletul floare” și cuprinde 31 de lucrări cu o tematică aparte. Omul tinde în permanență să ajungă la o lumină care să-i aducă împlinirea și pentru aceasta urmează calea unor multiple transformări. „Sufletul floare” este calea transformării de la crisalidă la fluture, până la o deplină înflorire. Floarea deschisă este de fapt suma anilor mei. Am încercat să reprezint diversele stări ale sufletului prin acest univers transformator.
– Expoziția de anul trecut a fost, așa cum îmi spuneai, „sinteza unor revelații” pe care le-ai avut.
– Așa este și acum; am un ghid spiritual care mă ajută să transmit mai departe imaginile pe care le văd. Este un mesaj pe care vreau să-l fac cunoscut și altora. Dacă soarele este unic, dacă strălucește și ne încălzește deopotrivă pe toți, oamenii trebuie să se adune laolaltă sub razele lui, să fie iubitori și armonioși. Acesta este idealul.
– Așa îmi spuneai și atunci, că toată lumea trebuie să-și întoarcă fața spre soare, că energia lui este, ca și cea care se revarsă din lucrările tale, o „energie care vorbește”. Și-mi mai spuneai că așa ți-ai și conceput expoziția, ca o curgere. O curgere care continuă.
– Da, este o curgere care continuă și acum și care nu se va opri pentru că urmează și alte lucrări. Piesa de legătură din expoziția anterioară este acel triptic de mari dimensiuni intitulat „Izvorul rugăciunii”. Acum vin cu o serie de lucrări pe care le-am intitulat „Crisalidă”, „Calea luminii”, „Orbita sufletului”, „Sfera iubirii”, „Oracol nupțial”, „Floarea inimii”…
– Curgerea precedentă era o tumultuoasă revărsare de albastru care l-a determinat pe părintele Constantin Hrehor să spună că acea desfășurare expozițională este o „doxologie în albastru liturgic”. Există aceeași predominată de culoare?
– Nu, acum lucrez cu întreg spectrul de culori, cu galben, cu roșu, cu verde…așa vizualizez informațiile pe care le primesc, pentru că, ți-am spus, eu primesc o serie de informații pe care încerc să le transpun pe pânză. Perioada precedentă a fost o perioadă rece, acum totul a început să se lumineze… Toate imaginile pe care le reprezintă un artist există de fapt undeva în memoria Universului. Fiecare, după credința și măiestria lui, reușește să aducă de acolo aceste imagini și să le prezinte celorlalți; sunt imagini create de Dumnezeu la care artistul a avut acces…
„Mărturisirea mea continuă, nu se oprește aici”
– Compozițiile tale pornesc de la un centru care se frământă, se învolbură, explodează, se deschide și se desfășoară către margini…
– Este sufletul meu care se transformă.
– În recent lansatul volum „Un secol de arte frumoase în Bucovina”, Valentin Ciucă, în medalionul pe care ți l-a dedicat, spune că „astralitatea compozițiilor” tale „se apropie, fără să se confunde, de romantismul cosmic al lui Sabin Bălașa”.
– Admir foarte mult pictura lui Sabin Bălașa și sînt convinsă că accesează și el aceleași planuri spirituale ca și mine; desigur că el le transpune în felul lui, iar eu în felul meu.
– Până la urmă expoziția ta este o mărturisire.
– Da, este o nouă mărturisire.
– O mărturisire pe care n-o faci nici de data asta până la capăt.
– Așa este. Mărturisirea mea continuă, nu se oprește aici.
