Sufletul copilului nu va putea uita niciodată deasa unire cu Hristos prin împărtășanie

Atât de iubitori de sine am devenit acum, încât nici măcar nu vrem să avem copii, ca să nu ne dăm osteneala să-i creștem. Multe mame, chiar și creștine, preferă să lucreze, dar să nu crească copii, uitând cuvintele Apostolului, că femeia se mântuiește prin naștere de fii, adică prin creșterea copiilor.
Iar acelor copii pe care îi avem nu le suntem un model de evlavie. Mai mult decât atât, din contră, prin exemplul nostru rău îi învățăm pe copii minciuna, prefăcătoria, lenea, necuviința față de cei mai mari, vorbele murdare. Îi supărăm prin atitudinea noastră nedreaptă față de cei din jur, iar copiii au un deosebit simț al dreptății și al adevărului. Apoi ne mirăm de ce nu au crescut așa cum am fi vrut noi să-i vedem.
Ne este lene să ne rugăm pentru copii, ne este lene să-l împărtășim mai des pe prunc, ne este lene să-l aducem pe copil la biserică. Ne tot plângem că în veacul nostru ateu e greu să crești un creștin. Dar de ce, dacă vă simțiți incapacitatea de a rezolva această problemă, nu apelați la ceea ce este mai important? Împărtășiți-l pe copil cât mai des posibil și să credeți că sufletul acestui copil nu va putea uita deasa unire cu Domnul Însuși!
Dar aici puteți intra în contradicție, și în loc de folos, să provocați un rău. Împărtășindu-l pe copil, nu trebuie să-l aduceți la Împărtășanie mecanic, ci să-l învățați să se împărtășească cu evlavie și cu bucurie, îndată ce copilul începe să aibă cât de cât idee. Nu trebuie să-i spuneți copilului despre Sfânta Împărtășanie asemenea cuvinte profanatoare: „Să mergem, părintele îți va da puțină miere!”. Spuneți-i copilului: „Să mergem să ne împărtășim cu Sfintele lui Hristos Taine!”. Îmbrăcați-l mai frumos, creați-i în exterior o dispoziție deosebită. Dacă se poate, până la Împărtășanie copilul să se înfrâneze de la mâncare.
Din neînfrânarea dragostei noastre părintești, nemăsurată și nechibzuită, adeseori îi răsfățăm atât de mult pe copii, încât creștem niște adevărați egoiști, niște consumatori, care nu vor nici măcar să muncească pentru a-și câștiga mijloacele de întreținere, nici să învețe, pentru a dobândi o specialitate. Le oferim în mod nechibzuit tot ceea ce avem, apoi plângem că la bătrânețe ne dau afară din casă. Doamne, iartă-ne pe noi, păcătoșii!
(Arhimandrit Ioan Krestiankin, Pregătirea pentru spovedanie, traducere de Florentina Cristea, Editura Egumenița, 2014, pp. 75-76, sursa: Doxologia.ro)