Ziua Mondială a Educației a fost marcată ieri, la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din municipiul Suceava, prin lansarea volumului intitulat „Suflet de orfan”, de Saveta Vărăreanu.
Lansarea acestei cărți pentru a marca Ziua Mondială a Educației „nu este deloc întâmplătoare”
Așa cum a spus la deschidere directorul bibliotecii publice sucevene, Gheorghe Gabriel Cărăbuș, lansarea acestei cărți pentru a marca Ziua Mondială a Educației „nu este deloc întâmplătoare”, întrucât autoarea, Saveta Vărăreanu, a fost cadru didactic mai bine de 30 de ani.
Gheorghe Gabriel Cărăbuș a mărturisit totodată că are o legătură afectivă cu autoarea cărții, pe care, în urmă cu două decenii, a avut-o ca profesoară de limba și literatura română la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni.
Saveta Vărăreanu, care acum, ca pensionară, nu se mai întâlnește în clasă cu elevii, a ales să aștearnă pe hârtie câteva dintre amintirile plăcute sau mai puțin plăcute care i-au marcat copilăria de orfan (și-a pierdut ambii părinți în epidemia de tifos din timpul celui de-al Doilea Război Mondial), crescut într-o casă de copii, adolescența și anii de studenție (cu lipsurile și suferințele inerente), precum și cariera de profesor.
„Dacă această carte ar fi fost scrisă în anii ’80 ar fi fost maculatură, dar scrisă astăzi este o carte-document”
Așa cum a spus scriitorul Alexandru Ovidiu Vintilă, care a prezentat reperele biografice ale autoarei, „cartea conține istorisiri, întâmplări și fapte de viață relatate frust”, tema volumului ilustrând „singurătatea omului printre semenii săi”.
Părintele Gabriel Herea, parohul Bisericii „Sf. Cruce” din Pătrăuți, a subliniat faptul că avem de-a face cu o carte-document, care vizează trei aspecte documentare: „viața rurală în primii ani după cel de-al Doilea Război Mondial, viața profesorilor din perioada industrializării țării și drumul parcurs de un copil orfan către catedră”.
O carte care cuprinde întâmplările și frământările de viață ale autoarei, care „în copilărie găsește în mijlocul suferinței și bucuria care o face să se împlinească”.
Părintele Herea a accentuat faptul că în carte, alături de revoltă, este și foarte multă recunoștință, pe care Saveta Stoica (după căsătorie Vărăreanu) o distribuie în trei direcții iconice: către mamă („îngerul meu păzitor”), către bunicul dinspre mamă (care i-a „dat vânt spre viitor”) și către țară.
„Dacă această carte ar fi fost scrisă în anii ’80 – a spus el – ar fi fost maculatură, dar scrisă astăzi este o carte-document”.
„Viață, te iubesc așa cum ai fost!”
Publicistul Kolea Kureliuc a spus că titlul l-a dus cu gândul la una din cărțile copilăriei, „Singur pe lume”, dar cartea Savetei Vărăreanu, așa cum a remarcat directorul bibliotecii Gheorghe Gabriel Cărăbuș, „nu este numai o carte a suferinței, ci este condimentată și cu anumite întâmplări hazlii”.
Fragmentele citite în fața auditoriului de comentatorii volumului și de autoare au stârnit aplauzele asistenței.
Adresându-se cu precădere elevilor prezenți în sală, Saveta Vărăreanu le-a dat un sfat: „Niciodată nimic nu e prea târziu!”
Încheierea manifestării a constat în citirea, cu emoție, de către autoare a ultimelor cuvinte din carte: „Viață, te iubesc așa cum ai fost!”
