Sucevița este unica mănăstire din Bucovina care deține „testamentul artei moldovenești” (II)

Monumentul cu cele mai multe imagini religioase din țară.
Biserica a fost pictată în jurul anului 1595, în buna tradiție specifică domniei lui Ștefan cel Mare, din a cărei linie conducătoare cei trei frați Movilă se considerau a fi descendenți. Este ultima biserică zugrăvită pe fațade, cu aproape jumătate de veac după bisericile „surori” ale Mănăstirilor Humor, Moldovița, Arbore și Voroneț.
Este monumentul cu cel mai mare număr de imagini religioase din țară, un „testament al artei vechi moldovenești”, după cum l-a numit cercetătorul de artă francez Paul Henry. De fapt, pictura murală de la Sucevița încheie epoca marilor creații ale secolul al XVI-lea, reprezentate prin monumentele cu pictură exterioară de la mănăstirile sus-menționate.
Pictura, care respectă tradiția perioadei lui Petru Rareș (prima jumătate a sec. al XVI-lea), îmbracă fiecare centimetru din interiorul lăcașului de cult. Unele subiecte au influențe specifice zonei Munteniei, cum este scena din altar, numită „Cortul Mărturiei”.
Pereții naosului sunt împodobiți cu un mozaic miniatural de întâmplări din „Viața lui Iisus”, reprezentări ale Sfintei Treimi și trei imagini ale Genezei. Natura este prezentă din abundență prin maci, garofițe și viță-de-vie.
În partea stângă a ușii naosului se află tabloul votiv, din care se desprind figurile membrilor familiei lui Ieremia Movilă. În partea opusă se găsește un al doilea tablou votiv, care îl înfățișează pe mitropolitul Gheorghe Movilă – inițiatorul construirii bisericii – și pe tatăl fraților Movilă, Ioan Movilă, fost logofăt, călugărit la bătrânețe cu numele de Ioanichie.
O pictură-poveste, în nuanțe de verde crud.
Cu totul deosebită, unică în iconografia noastră, este scena miniaturizată a ocniței „Viața lui Moise”. Din înălțimea boltei, pictată cu flori în nimb, pe un fundal montan, veghează Maica Domnului. Pronaosul cuprinde scene din Viața Sfântului Gheorghe, Calendarul, Sinoadele, imagini din Viața Sfântului Nicolae.
În pridvor, ochii celor ce vor cerceta atent vor descoperi „ Judecata de Apoi” și o narațiune în culori a „Întâmpinării moaștelor Sfântului Ioan cel Nou” la curtea lui Alexandru cel Bun. După părerea specialiștilor, o trăsătură cu totul aparte a picturii de la Sucevița este înclinația spre narațiune, cu reprezentări complete din viețile unor sfinți (Sfântul Pahomie, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mucenic Gheorghe etc).
Paleta cromatică este dominată de nuanța unui verde crud, pe care cei doi zugravi moldoveni, Sofronie și Ion, l-au adăugat cu pricepere și bun-gust, după rânduială iconografică. La fel de buni cunoscători s-au dovedit cei doi meșteri și în privința arhitecturii italiene – cu scena reprezentativă, la sud, a „Imnului acatist” – sau a celei rusești – „Pocrovul” -, între ferestrele gotice.
Interpretări iconografice murale unice, păstrate în bune condiții.
Mănăstirea Sucevița este singura din grupul bisericilor „surori” din ținutul Sucevei cu pictură exterioară, care își păstrează latura de nord. Cu totul reprezentantivă este scena „Scara virtuților”. Pictura impresionează prin amploarea și contrastul dintre ordinea îngerilor și haosul iadului, dintre lupta binelui și răului. Pe pereții celor trei abside, în șapte registre, este redată „Rugăciunea tuturor sfinților” (Cinul), temă unică în lumea creștin-ortodoxă, creație a școlii de pictură din Moldova. Fațada sudică este decorată cu „Arborele lui Iesei”, având la bază filosofii antici, „Acatistul Maicii Domnului”, „Rugul în flăcări” și „Acoperământul Maicii Domnului”.
Revelatoare pentru Sucevița rămâne însă „Scara lui Ioan Climax” (la nord), cea mai vastă interpretare iconografică românească a credinței într-o primă judecată imediat după moarte. Aici, Vămile văzduhului nu mai dau nici o șansă păcătoșilor. Peretele de vest nu are pictură. Oamenii locului povestesc că zugravul care lucra la el a căzut de pe schela Suceviței și a murit.
Un muzeu-colecție de artă medievală.
Cea mai mare și prețioasă colecție de artă medievală din Moldova se găsește la muzeul Mănăstirii Sucevița. Enumerăm câteva podoabe de preț: acoperămintele de morminte ale domnitorilor Ieremia (1606) și Simion Movilă (1609), capodopere ale broderiei, totodată printre cele mai reușite portrete laice din epocă: epitaful cu 10.000 de mărgăritare (1597), caseta de argint cu părul doamnei Elisabeta, soția lui Ieremia Movilă. La toate acestea se adaugă obiecte reprezentative artei medievale din secolele al XV-lea și al XVI-lea, reunite cu cele de arhitectură religioasă, monastică, de pictură, sculptură în lemn și piatră, broderii, manuscrise miniate și argintărie. În latura de est a incintei, situată pe locul fostei săli de consiliu, se găsește o colecție de broderii, de pe vremea lui Ieremia și a lui Simion Movilă, lucrate cu fir de aur, argint, mătase și perle. Portretele celor doi sunt expuse în aceeași încăpere, alături de alte exponate, precum un epitaf cu perle, tetraevangheliare ferecate în argint aurit, un chivot dăruit de mitropolitul Gheorghe Movilă.
Primii sihaștri ai Suceviței au fost ucenici ai Sfântului Daniil Sihastrul.
Înainte să se desființeze mănăstirea, în anul 1786, și cu mult mai devreme de venirea maicilor în sihăstrie, la Sucevița au viețuit călugări.
Primii sihaștri au fost ucenici ai Sfântului Daniil Sihastrul, care trăiau pe Muntele Obcina Mare. Cu timpul, aici au construit o biserică din lemn cu hramul „Schimbarea la Față”. Locul este recunoscut, astăzi, de localnici sub denumirea de „La Pustnici”.
Dintre figurile călugărești care s-au remarcat, se distinge cea a lui Calistrat Sihastrul, un alt ucenic al Sfântului Daniil, de la Voroneț. La începutul secolului al XVI-lea, perioadă în care acesta a trăit, isihastul s-a înconjurat de ucenici cu care a înnoit prima sihăstrie, devenită „Sihăstria lui Calistrat”, transformată în Mănăstirea Sucevița. Legenda, țesută în jurul așezământului monahal din vremuri vechi, spune că după secolul al XVI-lea, pentru ispășirea unor păcate mari, o femeie a cărat, timp de treizeci de ani, cu un car tras de bivoli, piatră pentru mănăstire.
De asemenea, amintim aici pe renumiții sihaștri, precum Pangratie Arhimandritul și Cuviosul Isachie. Cel dintâi a dus viață duhovnicească, în post, rugăciune și smerenie pe culmea numită astăzi „Dealul lui Pangratie”, iar cel de-al doilea a pustnicit pe dealul Furcoiului.
(Raluca Brodner, sursa: www.ziarullumina.ro)