Sucevenii get-beget și sucevenii de împrumut

În febra alegerilor prezidențiale pentru turul doi, care vor stabili culoarea României pentru cel puțin doi ani, cel mai disputat subiect este cel al diasporei.
Au dreptul să voteze sucevenii care sunt plecați la muncă în străinătate? Știu ei ce se întâmplă în țară sau o cunosc doar din fotografii?
Punând pe tapet această anatemă, oamenii politici nu fac altceva decât să arunce în derizoriu un segment important, poate cel mai important, al unei țări aflate în pragul colapsului.
Cele două sau trei milioane de oameni care se află acum în străinătate, iar sucevenii își aduc aportul cu prisosință la acest contingent, reprezintă principala industrie a țării. Fără ei am fi o țară africană, din care doar Ebola mai lipsește.
Să-ți bați joc de oamenii care țin în viață o economie muribundă nu faci altceva decât să te sabotezi singur.
Ieri, o suceveancă aflată în Germania, în apropierea graniței cu Austria, mi-a semnalat că la Consulatul României din Salzburg la telefon nu se poate vorbi decât în limba germană și, cu indulgență, în engleză. Pentru că mi s-a părut de domeniul absurdului incredibil, am sunat, la rândul meu, la reprezentanța diplomatică a României de la Salzburg, confirmându-mi-se că nu e glumă, ci realitatea neagră a zilelor noastre.
Păi cum s-o numi asta? Bătaie de joc e puțin spus, pentru că, să spunem astăzi, un român aflat în excursie întâmpină o problemă și are nevoie de sprijin consular și nu știe nici limba germană și nici limba engleză. Ce-i rămâne de făcut? Să se spânzure, eventual.
De ce ne tratăm conaționalii în acest fel chiar nu-mi dau seama. Sunt ei atât de vinovați că au uitat parțial limba română cât și-au rupt ciolanele pe șantierele din Italia, Spania sau Anglia? Au și ei partea lor de vină, dar statul român i-a ajutat în vreun fel să nu-și piardă identitatea națională, să-i țină uniți și să fie mândri când se întorc la ei acasă? Din păcate, nu doar că nu a făcut nimic, dar îi și umilește cu fiecare ocazie și îi pune în situații stânjenitoare și față de localnicii cu care trebuie să conlucreze pentru câțiva euroi, mulți dintre ei trimiși acasă pentru a ridica nivelul de trai de la Cajvana, Marginea sau Dumbrăveni.
Cred că doar un blestem ne putea hărăzi cu asemenea inconștienți, un blestem care se tot leagă la fiecare ciclu electoral, ca o ciumă fără sfârșit.