În anul 2004, numărul orașelor din județul Suceava s-a dublat, după ce locuitorii a opt comune s-au prezentat la urne pentru a vota trecerea la noul statut. În baza rezultatului de la referendum, localitățile Broșteni, Frasin, Cajvana, Dolhasca, Liteni, Salcea, Milișăuți și Vicovu de Sus au fost transformate în orașe, iar dintr-un foc peste 60.000 de suceveni au ajuns orășeni.
Pentru a ajunge la acest statut, conducerile primăriilor din cele opt foste comune au raportat, la vremea respectivă, că localitățile pe care le conduc îndeplinesc toate condițiile pe care legislația în vigoare le cerea pentru a putea obține statutul de oraș. Raportări care și atunci, în anul 2004, contrastau total cu realitatea, dar care nici măcar în momentul de față nu sunt conforme cu realitatea.
Mai mult, din momentul în care au devenit orașe, administrațiile locale nu au mai avut posibilitatea de a accesa fondurile europene destinate dezvoltării comunităților locale, iar unii locuitori ai noilor orașe au ajuns să plătească impozite și taxe duble.
70% dintre locuințe ar fi trebuit să fie dotate cu instalații de alimentare cu apă
Potrivit legii, pentru a deveni orașe de rang III era necesară îndeplinirea anumitor condiții minime. Astfel, populația trebuie să fie de regulă de la 5.000 la circa 30.000 de locuitori; trei sferturi din populație să fie ocupată în activități neagricole; 70% din numărul total al locuințelor trebuie să fie dotate cu instalații de alimentare cu apă; 55% din totalul locuințelor trebuie să fie dotate cu baie și WC; numărul de paturi în spitale să fie de 7 la mia de locuitori; 1,8 medici care să revină la mia de locuitori; dotări culturale și sportive, săli de spectacol, biblioteci publice, spații pentru activități sportive; 50 de locuri în hoteluri; 50% din lungimea totală a străzilor trebuie să fie modernizată, iar 60% din aceste străzi să fie cu rețele de distribuție a apei.
În 2004, toate aceste condiții erau îndeplinite potrivit raportărilor făcute de primării, însă în realitate situația era cu totul alta. De exemplu, în raportările făcute de administrația locală din Liteni, se preciza că 70% dintre locuințe au instalații de alimentare cu apă, 60% dintre ele sunt dotate cu baie sau WC-uri (asta în condițiile în care până și primăria avea grupul sanitar în curte), 80% dintre străzi sunt modernizate, iar alte 70% dintre arterele de comunicație au rețele de distribuție a apei potabile. Toate aceste procente par de domeniul fantasticului și acum, la peste șase ani de când comuna Liteni a fost transformată în oraș.
Actualul primar al orașului, Tomiță Onisii, spune că avantajele noului statut al localității sunt inexistente. „Mare avantaje nu au fost. Acum suntem oraș, dar când vine vorba de proiecte trebuie să concurăm cu orașe mari. Am depus două proiecte prin Programul Operațional Regional, unul pentru o școală și unul pentru modernizarea de drumuri, dar îmi este greu să cred că va reuși să câștige orașul Liteni și vor pierde finanțarea orașe precum Vaslui, Bacău, sau chiar Vatra Dornei”, a spus Tomiță Onisii.
El a precizat că după trecerea la statutul de oraș, doar locuitorii din satul Liteni plătesc taxe mai mari, la nivelul de oraș de grad III, în celelalte sate dările rămânând neschimbate. Când vine vorba despre infrastructura din oraș, lucrurile sunt cu totul diferite față de cele din raportările din 2004. Astfel, doar 25% dintre locuitorii satului Liteni sunt racordați la sistemul de canalizare, în celelalte sate acesta lipsind cu desăvârșire. Dacă în 2004 se spunea că 70% dintre locuințele din toate satele din Liteni au instalații de alimentare cu apă, potrivit spuselor actualului primar, procentul real este de 20%. În același timp, nici un drum local aflat în administrarea primăriei nu a fost modernizat în ultimii ani. Condițiile cerute de lege nu sunt îndeplinite nici în ceea ce privește populația ocupată în activități neagricole, 60% dintre locuitorii orașului având ca principală activitate agricultura.
„Până acum am avut de pierdut. Dar dacă tot am pierdut sperăm că se va schimba ceva și pentru aceste orașe. Nu cred că acum ar fi oportună întoarcerea la statutul de comună. Și asta, pentru că până vom reveni la acest statut se vor termina fondurile europene pentru localitățile rurale și ne trezim că nu mai putem promova nici un proiect. Așa, măcar sperăm ca în perioada imediat următoare să pornească finanțările și pentru orașele mici”, a spus Tomiță Onisii.
„Măcar să ne ajute și statul”
O situație asemănătoarea este și în Cajvana, în care duminica trecută a avut loc un referendum în care populația a fost chemată la urne pentru a decide dacă vrea să revină la statutul de comună. Referendumul a fost însă invalidat pe motiv că la urne nu s-au prezentat suficienți alegători, însă trebuie remarcat faptul că peste 95% dintre cei care au votat au optat pentru revenirea la comună.
Primarul din Cajvana, Gheorghe Tomăscu, spune că după anul 2004 șansele de a aplica proiecte cu finanțare europeană au scăzut extrem de mult. „Uniunea Europeană a vrut ca numărul localităților urbane să fie mai mare. Atunci, în 2004, s-a votat cu gândul că va fi mai bine. Părerea mea este că toate comunele care au fost transformate în orașe de rang III ar fi trebuit să beneficieze de mai multă atenție. Sperăm că și Uniunea Europeană va ajunge să ne întindă o mână. Nu vrem să fim umiliți. Dacă oamenii au votat pentru ca localitatea lor să devină oraș, după care au plătit impozite mai mari, măcar și statul să ne ajute”, a spus Tomăscu.
Din spusele acestuia, nici în momentul de față nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse unui oraș de rang III. Astfel, doar 10% din populația orașului este racordată la rețeaua de canalizare, iar din rețeaua stradală de circa 76 de kilometri, doar puțin peste 10 kilometri de drumuri au fost modernizate.
„Singurul avantaj e că poți să spui că trăiești la oraș”
Primarul din Frasin, Marinel Balan, spune că statutul de oraș nu a adus nici un avantaj comunității pe care o conduce. „Singurul avantaj ar fi că poți să spui că trăiești la oraș, și nu la comună”, spune Balan. Acesta susține că una dintre cele mai mari probleme pe care le are este imposibilitatea de a accesa fonduri europene. În aceste condiții, Marinel Balan a spus că singurele surse la care ar avea acces sunt cele proprii și cele guvernamentale. În ceea ce privește racordarea la sistemul de alimentare cu apă a populației din Frasin, aceasta este de maxim 30%. Balan a mai spus că nici un kilometru de drum, dintre cei 20 câți sunt în acest oraș, nu a fost reabilitat.
Și la Vicovu de Sus criteriile cerute de lege nu sunt îndeplinite nici în momentul de față. Din 80 de kilometri de drumuri doar puțin peste șase au fost modernizate. Mai mult, canalizarea lipsește cu desăvârșire, iar rețeaua de apă potabilă are doar 9,4 kilometri, la aceasta racordându-se 1.500 de case. „Se spune că aceste orașe au fost făcute orașe pentru a crește salariile primarilor, viceprimarilor și ale consilierilor locali. Consider că este greșit. Noi am fost o comună de gradul întâi, iar acum suntem oraș de gradul trei, iar diferența la salariu este nesemnificativă”, a spus primarul din Vicovu de Sus, Gheorghe Schipor. El a mai adăugat că în cazul acestui oraș, impozitele nu au crescut semnificativ după trecerea la noul statut.
Și la Milișăuți, oraș în care duminică, 29 august a.c., va avea loc un referendum pentru revenirea la statutul de comună, cerințele impuse de lege nu sunt îndeplinite. Un singur exemplu ar fi lipsa rețelei de distribuție a apei potabile.
Nu în ultimul rând, trebuie spus că în nici unul dintre orașele menționate anterior nu se îndeplinesc nici cerințele legate de asistența medicală. Astfel, în Vicovu de Sus sunt cinci medici de familie la o populație de peste 15.000 de locuitori, în Liteni sunt trei doctori la 10.130 de persoane, iar cei aproape 6.800 de locuitori ai orașului Frasin sunt deserviți de trei doctori.
