Sucevean adoptat de Irlanda, pe care a sedus-o cu magia icoanelor

Un sucevean de 32 de ani, Mihai Cucu, este unul dintre românii mai cunoscuți și apreciați în străinătate decât în țară. După ce Mihai a avut prima relație contractuală cu statul, prin Ministerul Culturii, imediat după ce a absolvit Universitatea de Arte Plastice din Iași, a decis să plece din țară. Era șef de lucrări la restaurarea unei biserici din Clejani, la doar 24 de ani.
Șansa lui a fost că în timpul facultății a avut ocazia să vadă și să simtă cum sunt priviți artiștii în alte țări. În anul IV, a avut o bursă Erasmus în Marea Britanie.
„Am stat patru luni în Anglia și am făcut ceramică. Am avut o vacanță de o săptămână în perioada asta și am plecat să vizitez un prieten care locuia la Dublin și cânta în corul de la Christ Church Cathedral, unde cu un an înainte trimisesem câteva icoane pentru un display de Crăciun. În anul următor mi-au fost comandate cinci icoane pentru catedrală, care este protestantă, am fost invitat pentru montarea lor în biserică, a fost și o slujbă de sfințire cu arhiepiscopul. Am plecat în Irlanda cu prietena mea de atunci, care picta icoane pe sticlă. Am avut o expoziție mai mare, de o săptămână, am avut și un workshop la catedrală, s-a făcut publicitate, apoi am fost contactați de Asociația Iconografilor din Irlanda și așa a început totul, prin legături și contacte care s-au materializat în expoziții personale pe o durată de șapte ani”, povestește Mihai. În România a avut o singură expoziție de grup, cu studenții.
Deși pictarea de icoane nu este un domeniu care lasă prea multă libertate artistului, în ultimii ani Mihai Cucu și-a dedicat timpul majoritar acestui segment, numai că nu pictează doar el, ci îi învață și pe alții, catolici și protestanți. Predă iconografie bizantină în cadrul unor cursuri publice organizate de diverse asociații și mănăstiri sau în cadru privat și este profesor asociat la Universitatea din Limerick, Marry Immaculate. Spune că la orele lui vin nu numai studenți de la școala la care este profesor, ci și de la alte universități.
În Irlanda artiștii nu plătesc taxe
Lucrează în Irlanda de zece ani, iar de doi ani este stabilit acolo cu acte în regulă. Este încântat de oameni, de locuri, de cultura țării și de felul în care asimilează actul artistic.
„În Irlanda artiștii au un statut mai special, nu plătesc taxe și cred că și ăsta a fost unul dintre multele motive care m-au determinat să stau acolo”, afirmă Mihai.
N-a avut vreodată o aplecare specială spre latura religioasă, dar s-a regăsit în spiritualitatea tuturor religiilor și caută mereu modalități de armonizare, de integrare a simbolurilor, conceptelor și tradițiilor creștine și necreștine: „Religia în ultima instanță e politică și m-am depărtat de segmentul ăsta. Dar icoana ortodoxă de factură bizantină are magie, când lucrezi o icoană e diferit mult de orice altă manifestare artistică”.
A desenat dintotdeauna, dar cea care i-a cultivat apetitul pentru artă a fost pictorița Pușa Pîslaru Ionescu, profesară la Colegiul de Artă din Suceava.
„Eram în ultimul an la Liceul «Ștefan cel Mare», la limbi moderne și am luat ore pentru admiterea la facultate cu un om deosebit, Pușa Pîslaru Ionescu. Ea s-a ocupat de mine un an și e primul om care mi-a deschis receptori pentru frumos și mi-a dat posibilitatea să văd lumea altfel”, a spus Mihai.
Pe lângă pictură, cochetează cu fotografia, imaginile video și regia de film, iar din primăvara acestui an încearcă să cucerească și publicul din România, împreună cu două românce pe care le-a cunoscut în Irlanda și alte două din țară. În 2010 au avut două spectacole în România, în mai și în decembrie.
„Formația se numește «Seducând», e un grup sincretic care își propune să seducă publicul prin imagine, muzică și dans. Muzica contemporană este mai greu accesibilă, dar ne străduim să o facem cât mai digerabilă pentru public, în special publicul tânăr”, afirmă Mihai Cucu.
Acum vine în România destul de des, dar nu se vede rămânând aici definitiv, după cum nu-și poate imagina nici ce-ar fi făcut astăzi dacă nu pleca în urmă cu zece ani. Poate nu ar fi aranjat artistic cutii de mazăre în vitrină la aprozar, dar nici satisfacțiile profesionale pe care le are acum nu crede că ar fi fost posibile: „Probabil aș fi lucrat tot în domeniul artistic, dar profesor de desen pe la vreo școală nu mă văd. Poate în restaurare. Foștii colegi care n-au plecat din țară lucrează în diverse domenii, nu neapărat artistice. Este trist pentru că faci o facultate, investești timp și bani și mai bine aștepți o oportunitate decât … Am colegi care au lucrat la Iași în pictură de icoane, mozaic … Sunt plătiți puțin, dar își continuă meseria”.
De Crăciun a venit la Suceava, a petrecut sărbătorile împreună cu familia, are amintiri frumoase de aici, dar viața lui este în Irlanda, țara în care iarba este cea mai verde din lume.