Suceava

Indeferentismul clasei noastre inteligente
„Încotro aruncăm privirile vedem și ne convingem pe deplin că fiecare din națiunile reprezentate în țară la noi au oameni care lucrează în interesul neamului lor. Nu e o comună unde străinii să nu aibă apostolii lor de credință care port cârma; pe contra, poporul român, rămas ca oaia rătăcită. Indeferentismul clasei noastre inteligente e condamnabil și, cu aceasta, am ajuns așa de departe că nici în munții românesci nu ne mai simțim acasă, și, cu cât mai mare este acest indeferentism, cu atât mai mult cresc obrăznicia și îndrăzneala dușmanului”.
„Revista Politică”, Anul I, nr. 11, 15 Octombrie 1886.
Suceava
„De la intrare, venind din oricare parte, te întâmpină aceleași maghernițe leproase, pășești aceleași drumuri desfundate și murdare, străjuite de garduri sparte. În tot locul se ivesc urme ale unor furtuni, care au iezit cenușă și nisipuri streine pe comorile noastre. Împrejmuite de hanuri clădite din pietrele curților domnești de altădată, singurele supraviețuitoare ale Sucevei vechi, bisericile, ctitorii voievodești, intră și ele în paragină. Zidurile încep să crape, acoperișurile se sparg, ploaia pătrunde, picturile și frescele se șterg, curțile sunt pline de bălării”.
„Crainicul Cetății”, nr. 3 – 4, Suceava, 1934.
Cîntecul difuzoarelor și zumzetul ferăstraielor
„Un ultim fluierat și roțile locomotivei au început să se învîrtă punînd în mișcare întreaga garnitură de vagoane. Odată plecați, ne-am așezat lîngă geam admirînd frumusețile naturii. Mai întîi dealurile golașe, apoi munții îmbrăcați în haina de culoare verde închisă a brazilor. Printre copaci, razele jucăușe ale soarelui, care trecuse de zenit, mîngîiau crengile dîndu-le un luciu argintiu. La Falcău, în împărăția pădurilor, trenul s-a oprit. Aici ne-a întîmpinat cîntecul difuzoarelor împletit cu zumzetul ferăstraielor, freamătul muncii forestierilor înfrățiți cu pădurea”.
„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 4930, Joi 17 octombrie 1963.