Bun cunoscător al tradițiilor culturale bucovinene, jurnalistul Tiberiu Cosovan pare să se fi despovărat de consacrata-i enigmatică timiditate, propunând publicului sucevean, și datorită presiunilor exercitate de Radu Bercea, de Mihai Pânzaru-PIM și de subsemnatul, o primă expoziție personală, „Suceava, caligrafii sentimentale”, pe care am și avut onoarea de a o viziona cel dintâi, la domiciliul neașteptatului și, tot în aparență, insolitului artist plastic.
Luminozitatea incredibilă a lucrărilor în alb-negru
Și în domeniul creației, ca și în presa culturală, Tiberiu Cosovan a optat pentru o tradiție bucovineană, dar a graficii, respectiv cea a linogravurii, tradiție exemplar încetățenită de Rudd Rybiczka, Leon Kopelmann, Eusebiu Lipețchi și Vladimir Milici, linogravurile lui Tiberiu Cosovan fiind cumva înrudite cu cele lucrate, odinioară, de Rudd Rybiczka (acest „Albrecht Durer al Bucovinei”, cum i s-a spus, în toamna anului 1937, după un itinerariu expozițional în București, Breslau, Stuttgart, Singen, plus alte șase mari orașe din Germania), înrudirea ținând de luminozitatea incredibilă a lucrărilor în alb-negru, de eleganța și sugestivitatea liniilor, de rezolvarea spectaculoasă și inedită a simbolisticii detaliilor.
Iar dacă Rybiczka, prietenul de căpătâi, de minte și suflet al lui Mircea Streinul și ilustratorul tuturor cărților lui și, simultan, ale celor mai mulți dintre „iconari”, ajunsese să trăiască din linogravură, Tiberiu Cosovan de-abia acum se îndreptățește la a fi râvnit ca ilustrator și, eventual, ca autor de coperte de carte, lirismul caligrafiilor lui sentimentale, dar și profund mărturisitoare, acoperind o largă suprafață a recuvântării lirice sau epico-istorice.
În gravurile lui și negrul devine luminos și consistent în aură
Extrem de interesante și de inspirate mi s-au părut a fi, în opera lui Tiberiu Cosovan, valorificările de planuri, adică alternanțele de alb-negru ale unor fundaluri, metodă prin care artistul redimensionează și în plan fizic, dar și în cel metaforic, exploatând la maximum dubla luminozitate, pentru că, în gravurile lui și negrul devine luminos și consistent în aură, deși însăși tematica vremurilor sucevene de ieri și de astăzi, pe care o abordează în mod firesc și așteptat, emană, la rândul ei, o dublă luminozitate.
Fără îndoială că prima expoziție personală a lui Tiberiu Cosovan, pe care am simțit nevoia să o salut și să o găzduiesc într-o dublă lansare de carte, va deschide larg ușile spre o lume în care el există din totdeauna, dar în care abia acum ne invită și pe noi.
