Substituirea unui CD

Într-o cameră de cămin studențesc masculin, își duce traiul un CD muzical cu regim special. Băieții și-l mai împrumută unul altuia, dar numai pe bază de semnătură, fiindcă valoarea lui e deosebită.
Desigur, un curios are tot dreptul să se mire:
– Bine, monșer, dar ce dichis posedă CD-ul ăsta, de-i fără preț? Face pietrele să dănțuiască, umanizează impozitele?
Nu, chiar minuni de genul ăsta nu face. CD-ul respectiv e întrebuințat doar când vreunul dintre studenți are o randevuzeală romantică. Căci muzica ce face plinul CD-ului cunoaște cifrul vestimentației oricărei fete, pentru că – în balansul notelor – urmașele Evei devin cooperante, precum cadânele din haremul unui ministru secretar de stat.
Am ascultat și eu muzica respectivă, intenționând să-i culeg secretul. Nu am izbutit, cum n-am izbutit să-l identific pe interpret, o voce răgușind într-o franțuză spornică la subconștient.
Într-o seară dintr-un aprilie scump la grade Celsius, un student cu uscăciune la fizic, dar luxuriant sufletește, a împrumutat și el CD-ul, în virtutea unor cerințe de ordin fizic și afectiv. Ochise o fată atât de blondă, că era capabilă să asigure iluminatul unei partide de fotbal în nocturnă.
Tânărul cam pirpiriu era o catană neinstruită în regimentul afemeiaților. Dar spera – cu ajutorul nemijlocit al CD-ului fermecat – să primească botezul focului.
Ah, ce tensiune îi bombarda în piept, când fata i-a pășit pragul camerei de cămin! Iar emoția cu care-a introdus CD-ului în aparat, poate fi comparată cu emoția primei zile de grădiniță.
Dar, înainte ca muzica să-și pornească ofensiva asupra vestimentației fetei, tot din pricina firii prea emotive, tânărul a dispărut puțin la toaletă, pentru a face niște pipi pe fond nervos.
A dispărut din cameră, preț de-un cinci minute. Când a revenit, tinerica l-a întâmpinat cu o privire plină de volți neprietenoși. Brațul i-a zvâcnit ca fulgerul pe furtună. Iar colegii l-au recuperat pe nefericit, dintr-o baltă de sânge îndrăgostit închegat. A fost reanimat, contrar voinței sale.
Dar ce s-a petrecut cu CD-ul, de n-a dat rezultatele scontate?
S-a petrecut că CD-ul a fost substituit de-o mână răutăcioasă. Și-n locul acordurilor ofensiv-erotice, cineva a introdus, în aparat, un CD identic la aspect, dar având înregistrată o conferință mai veche de-a lui Vadim.
În principal expresia „glie strămoșească râvnită de puteri imperialiste” a fost considerată de fată drept o aluzie de-o grosolănie insuportabilă.