Subiectul ăsta nu merită titlu…

Mda, urmează o temă neplăcută. Tristă și dezamăgitoare. Am avut cândva prilejul să constat că presa sportivă este de temut. Când cățelușa mea Aida devenea prea exuberantă, făceam ziarul sul. Era suficient, se băga sub masă și urmărea de-acolo, cu ochi umezi, un semn de bunăvoință. Nu știa că bunăvoința editorială se obține altfel…
Așadar, asupra unui personaj din presa sportivă planează suspiciunea de șantaj. Aflu că există mai multe plângeri penale în acest sens. Reclamanții afirmă că li se pretindeau bani pentru a nu fi făcuți praf în presă sau li se condiționa acest lucru de prezența într-o anume emisiune televizată, moderată de pârât. Acesta se apără spunând că respectivii se răzbună tocmai pentru că el n-a putut fi cumpărat. Ar putea fi credibil dacă în cauză ar fi numai inși dubioși, însă pe listă apare și Cristi Chivu! Până când justiția va face lumină în acest caz, să analizăm oportunitatea unei astfel de afaceri, lăsând la o parte considerentele morale. Majoritatea “oamenilor de fotbal” au bani? Au! Dar bube? Și de-alea! Sunt ei luați la ochi și stigmatizați de presa sportivă? Cam sunt! N-ar avea și ei nevoie să fie din când în când periați? Păi ar avea… Și-atunci de ce să nu le ieși în întâmpinare?! Până aici, este doar o chestie dezagreabilă, un fel taxă de publicitate fără TVA. Plus că unii o fac doar din slugărnicie. Penalul apare când se cade în extrema cealaltă. Să dea bani ca să fie periați e una, iar să dea bani ca să nu fie puși la zid e cu totul alta.
Dacă nu l-ați ghicit, ziaristul este Horia Ivanovici. Nu l-am putut simpatiza, încă de când l-am văzut prima dată pe sticlă. Se întâmpla la Antena 1, când Dan Negru își începea seria de emisiuni grotești. Era vremea când invitații băgau mâna în acvarii cu șerpi, șopârle, șobolani, mațe și alte chestii plăcute la atingere. Foarte încântat de noul său statut de vedetă, Ivanovici a făcut de toate în emisiunea aia. A încercat chiar, ajutat cu greu de gazdă, să stea în cap! Cămașa i-a luat-o la vale și i-a descoperit inestetic rontujimile. Am avut o strângere de inimă văzând pe mâinile cui ajunsese Gazeta Sporturilor, aflată într-o perioadă de căutări după ce se retrăsese garda veche, Constantin Firănescu, Aurelian Brebeanu, Ioan Chirilă… Care pe la pensie, care pe la alte publicații. Tot pe atunci se putea citi în paginile Gazetei despre “fostul mare fotbalist Nicu Gheară”! Repugna și modul în care se scotea în față noul făcător de presă. Apăruse moda articolelor cu poză, iar lângă editorialele sale trona una pe juma de pagină înfățișându-l pe autor din cap până în picioare, lăbărțându-se pe un scaun!
Ivanovici se pricepe să facă rating, în genul OTV, de unde a și pornit cu talk-show-ul său. Acum a ajuns la Telesport și s-a blindat cu feciorelnicul Vochin cel care vede fotbal, numai fotbal, nimic altceva decât fotbal. Parcă din când în când n-ar strica să vadă și lucruri mai importante…
Printre reclamanții lui Ivanovici se află și Pițurcă, altul care se bucură de un capital deosebit de simpatie din partea mea. După îndelungi contestări, încă din perioada Steaua, selecționerul declara într-o altă emisiune televizată că Ivanovici ar fi încercat o apropiere de el, însă căpoșenia lui Pițurcă are și părți bune: nu se umple de spută pentru a se pupa ulterior!