Multe persoane din diverse medii sociale manifestă un dezacord cu privire la canonizarea de către Biserica Ortodoxă Română a domnitorul Ștefan cel Mare, ce a primit titulatura de „Dreptcredinciosul Ștefan cel Mare și Sfânt”.
Din punctul nostru de vedere toate aceste mentalități și concepții manifestate de-a lungul timpului sunt eronate și aduc enorme prejudicii în plan social și spiritual, impunându-se o urgentă clarificare asupra mecanismelor și rațiunilor de ordin psihologic ce au stat la baza necesității canonizării voievodului Moldovei, mecanisme și rațiuni ce pot fi extrapolate și utilizate în înțelegerea multor altor decizii și conjuncturi cu caracter religios și nu numai.
În acest sens, vom prezenta câteva noțiuni de bază din domeniul psihologiei abisale, ce explică faptul că proiecțiile mentale și emoționale emise de populație în cazul de față, asupra unui erou al neamului, determină forme-gând unice, care se ordonează și se cristalizează progresiv, influențând „structura energetică stabilă, independentă și autonomă, ce ia naștere, crește și se dezvoltă ca urmare a emisiilor psihomentale care vibrează constant la unison pe un anumit palier bine determinat” denumită de noi în cazul de față, subconștientul colectiv al neamului românesc. “Acțiunile, emoțiile, gândurile și idealurile comune ale ființelor umane care fac parte dintr-o populație, interacționează profund pentru a contribui la nașterea, păstrarea și îmbunătățirea purității, la consolidarea și supraviețuirea inconștientului colectiv” (extras din cartea Psihologie energetică – autor Mihai Moisoiu).
Fiecare organizație, instituție, structură politică, statală și mișcare religioasă deține propriul ei subconștient colectiv ce reprezintă un izvor nesecat de inspirație și de putere pentru fiecare membru al lor. Calitatea, durata de viață și capacitatea de regenerare a acestora depind de intensitatea și puritatea proiecțiilor ființelor umane ce le accesează și se raportează la ele. Din subconștientul colectiv al neamului nostru, noi românii, ne alimentăm cu starea profundă de patriotism ce ne cuprinde inimile când culorile drapelului patriei, chipul lui Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și Sfânt și al altor conducători, ne animă inima și mintea.
Cu cât un subconștient colectiv este susținut în plan mental și emoțional de un număr mai mare de persoane și cu cât intensitatea trăirilor comune este mai amplă, și cu atât el se va extinde și se va eleva din ce în ce mai mult în plan subtil, iar forța sa de conservare și de impact asupra grupului va fi mai puternică.
Prin canonizarea voievodului Moldovei, partea subconștientului colectiv al neamului nostru ce era alimentată de toate trăirile și gândurile ce se trezeau în români atunci când în minte și în suflet se însuflețea imaginea acestui erou național, a fost sfințită și ridicată la un înalt nivel de puritate. Prin actul sfințirii, prin transcederea realizată la nivel arhetipal, toate trăirile emoționale și imaginile mentale accesate de români cu privire la voievodul Moldovei au fost ridicate din sfera socială în cea spirituală, și grație efectului contagiunii întregul a beneficiat datorită transformării unei părți.
Ce dar mai de preț putea să facă Biserica Ortodoxă, românilor, dacă ținem cont de faptul că toate trăirile, gândurile și acțiunile noastre sunt în rezonanță permanentă cu subconștientul colectiv al neamului, care este însăși lăcașul tainic al sufletului său? Practic, prin această trecere în rândul sfinților a voievodului, biserica a purificat o parte a sufletului neamului nostru și toate stările interioare ce au însuflețit pe români în marile bătălii și în momentele de răscruce, de după domnia lui Ștefan Voievod au fost primit un imbold spre înnobilare și elevare, pentru ca ceea ce vom accesa de acum înainte, să fie la un nivel mult mai înalt de trăire interioară.
Să ne bucurăm deci, de acest dar neprețuit al Bisericii Ortodoxe Române fără să îl murdărim cu gânduri de îndoială și stări emoționale dizarmonioase, care să altereze puritatea accesărilor noastre ulterioare, căci tot ceea ce proiectăm la acest nivel vom primi înapoi, atât ca indivizi, cât și ca nație!
Psiholog Mihai MOISOIU
